Al. Florin Țene
A fost unul dintre cei mai influenți moguli de presă din România interbelică, având un impact major ca jurnalist, director și proprietar al ziarelor Adevărul și Dimineața, în primii ani ai secolului XX .
Originar din Botoșani, Graur Constantin s-a născut la 15 ianuarie 1880, afirmându-se repede în gazetărie: a fost corespondent la Viena și ulterior director al celor două importante cotidiane din București. A început ca ajutor de corector la „Adevărul” din București, sub direcţia lui Al.V. Beldiman în anul 1893; Frate cu cunoscutul lingvist Alexandru Graur, Constantin Graur, fiind singurul dintre cei şapte copii ai contabilului Meir Brauer, fără diplomă universitară. Şi-a dorit să ajungă ziarist şi înainte de a-şi termina studiile gimnaziale, în anul 1893, a avut şansa să-l cunoască pe Anton Bacalbaşa, prin intermediul căruia a fost angajat la ziarul « Adevărul », mai întâi corector, apoi membru al colectivului redacţional.
Deosebit de talentat, cu o solidă cultură generală, capabil să investigheze şi să comenteze evenimente şi întâmplări cele mai diverse medii, el a fost repede remarcat şi încurajat să se afirme de directorul şi proprietarul de atunci al ziarului, Alexandru Beldiman, apoi de cei care i-au urmat acestuia – Constantin Mille şi Aristide Blank – ultimul numindu-l în anul 1921, în funcţia de director al publicaţiei.
A fost conferenţiar la cluburile muncitorilor la Bucureşti (1895) şi Ploieşti, apoi secretar la Congresul al IV-lea al P.S.M.D.R..Constantin Graur a fost un înfocat animator al presei gălăţene, a condus ziarul „Tribuna liberală” în anul 1900, editând revista „Învierea” (1903), ziarele „Ecoul”, „Votul universal” şi „Avântul” în perioada anilor 1905-1907.
La Ploieşti a redactat ziarul „Lumina”.În perioada 1911-1914 a fost corespondent pentru „Adevărul” la Viena.
Fiind prieten cu N.D.Cocea a întemeiat ziarul „Facla”;
În anul 1918 a întemeiat ziarul „Cuvântul liber” .
Având idei sociale a participat, alături de Ștefan Petică, la organizarea clubului socialist din Buceşti-Iveşti.
La Galaţi a tipărit câteva broşuri, ca editor, îngrijind câteva apariţii ale prietenului Spiridon Popescu, conducând tipografia „Moldova” şi fiind un important animator cultural.
A introdus în presa românească reportaje din mediul muncitoresc și a ales să promoveze libertatea de exprimare, confruntându-se cu extremismul vremii.
În iulie 1914, Graur a fost primul jurnalist român care a publicat o ediție specială despre asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, analizând cu precizie evenimentele ce au declanșat Primul Război Mondial.
Cariera sa a continuat până în 1937, când a fost forțat în autoexil. Este recunoscut de istorici drept unul dintre cei mai curajoși și vizionari gazetari ai epocii .
A condus două ziare cu audiență națională și a folosit presa ca platformă de influență politică și socială, de aceea a fost numit mogul de presă. În anul 1921, proprietarul ziarul „Adevărul”, bancherul Aristide Blank, îl numeşte pe Constantin Graur director al „Adevărului” şi al ziarului „Dimineaţa”, a cărui apariţie începuse din anul 1904, funcţie pe care o va deţine timp de peste 15 ani. În această calitate, în ciuda tuturor problemelor cu care s-a confruntat, mai cu seamă după 1933, când libertatea cuvântului scris a început să fie tot mai mult pusă în pericol, a reuşit să menţină cele două publicaţii în avangarda presei democratice româneşti. El însuşi, ignorând pericolele la care se expunea, s-a constituit într-un vehement apărător al democraţiei, demn de relevat în acest sens fiind expozeul ţinut în ziua de 7 octombrie 1934, în plină revărsare de ură rasistă, în faţa întregului colectiv redacţional, în care a făcut un necruţător rechizitoriu la adresa acţiunilor antidemocratice ale regimului de atunci şi a chemat la strângerea rândurilor pentru apărarea libertăţii cuvântului.
A combinat rolul de jurnalist și de patron de presă, influențând dezbaterile publice și politicile de atunci.
În multe privințe, poate fi considerat precursorul mogulilor de presă din România, care și-au exercitat puterea editorială asupra agendei politice .
În cele din urmă, în 1936, ziarele sunt acuzate că fac politica evreiască, antina-ţională, sunt sabotate financiar, iar Graur, rămas fără resurse financiare, nu mai poate face nimic şi vinde „Adeverul“ şi „Dimineaţa“ lui Emanoil Tătărăscu, fratele prim-ministrului. În decembrie 1937, fiindcă ar reprezenta interesele „jidoveşti“ şi „antinaţionale“, ziarele sunt închise de guvernul lui Octavian Goga şi A.C. Cuza.
Constantin Graur pleacă la Paris. „A fost nevoit să plece. A fost ameninţat cu moartea, dar era deja călit cu aşa ceva. Dacă a fost în stare să stea în Bucureştiul ocupat, de ce nu ar mai fi stat acum?!“, preciza Bejenariu. Constantin Graur a murit în exil, la 60 de ani, în 1940. Nu de puține ori spune în conferințele lui zicerea Sfântului Grigorie Teologul:”Pe unii oameni îi vindeci cu cuvântul, pe alții numai cu pilda vieții tale. ”
Șerban Cioculescu scria despre Constantin Graur următoarele:„Ca toţi marii gazetari, îşi desfăşura argumentele pe larg, cu o claritate desăvârşită, fără acel ifos asertoric şi fără tonul peremptoriu caracteristice intruşilor în breaslă. … Constantin Graur era un democrat în toată puterea cuvântului, prin educaţie, prin convingere, prin respectul omului şi al libertăţilor publice şi mai ales prin generozitatea care-l îndemna să îmbrăţişeze cauza claselor sociale productive şi robite.
În concluzie. Constantin Graur reprezintă figura semnificativă a mogulilor de presă din România secolului trecut – un jurnalist talentat care a atins succesul editorial și economic, dar și un promoter al libertății de expresie, implicat activ în evenimentele și dezbaterile politice majore. Datorită profesionalismului și curajului său, el a lăsat o amprentă durabilă în istoria jurnalismului românesc.
