Copiilor le este teamă să raporteze abuzurile

Studiu World Vision România

Copiii și tinerii din familiile vulnerabile au mai multe șanse decât alți copii și tineri să se confrunte cu încălcări ale drepturilor omului, cum ar fi abuz emoțional, fizic și sexual. Ca o consecință a experiențelor trăite, aceștia sunt mai vulnerabili să devină victime din partea altor copii, tineri sau adulți. Conform unui studiu realizat de World Vision România, aceste vulnerabilități sunt reflectate prin date statistice alarmante care evidențiază nevoia de sprijin și protecție sporită pentru acești copii.

Întrebați dacă ar fi victima unui abuz:

• doar 3 din 5 copii spun că ar vorbi cu părinții,
• unul din doi ar anunța poliția,
• doar 1 din 5 copii ar suna serviciile sociale care se ocupă de protecția copiilor.

Datele îngrijorătoare au fost raportate și privind frecvența unor astfel de cazuri:

• 1 din 6 copii știe de prieteni sau cunoscuți care au căzut victime,
• peste 80% din victime erau fete,
• 46% din victime aveau între 14 și 18 ani, cu 35% sub vârsta de 14 ani.

Iar dintre aceste victime, studiul World Vision România a relevat că:

• 2 din 5 au spus părinților,
• doar 3 din 10 copii abuzați au anunțat poliția,
• și doar 1 din 5 au spus prietenilor.

“Copiii și adolescenții au nevoie constant de siguranță în toate aspectele vieții lor: acasă, la școală și în comunitate. Acest lucru este esențial pentru dezvoltarea lor emoțională și psihologică sănătoasă. Datele recente subliniază cât de crucial este un efort coordonat și concentrat din partea tuturor părților implicate – familie, educatori, autorități și societatea civilă – pentru a construi și menține un mediu sigur și de susținere pentru copiii și adolescenții din comunitățile vulnerabile. Educarea despre cum să se protejeze nu este doar despre prevenirea pericolelor, ci și despre dotarea lor cu abilități de gândire critică, pentru a putea identifica și răspunde adecvat situațiilor potențial periculoase.” a declarat Mihaela Nabăr, Director Executiv World Vision România.

Cum pot recunoaște copiii, adolescenții și părinții abuzul

Un prim pas în identificarea acestor situații este cunoșterea caracteristicilor procesului de grooming, atât de către părinți, cât și de către copii/adolescenți. Există un fond de vulnerabilitate crescut în cazul copiilor care au nevoi neîmplinite în cadrul familiei, respectiv în cazul copiilor din comunitățile vulnerabile.

Fie că este vorba despre nevoi de comunicare, de a fi ascultați sau înțeleși, de a primi afecțiune și suport necondiționat, carențele în orice domeniu vor crea o vulnerabilitate pe care se poate construi o situație de abuz.

În cazul adolescenților care petrec timp pe rețelele de socializare, cunoașterea caracteristicilor și a etapelor abuzului îi va ajuta să identifice la timp potențialii abuzatori, încă din fazele incipiente ale procesului de grooming.

Disponibilitatea exagerată a unui adult, suportul necondiționat, ofertele emoționale sau financiare, complimentele, curiozitatea susținută în legatură cu aspecte personale din viața adolescentului sunt tot atâtea motive care ar trebui să creeze suspiciune.

Expunerea imediată a oricărui comportament nefiresc din partea unei persoane adulte sau din partea oricarei persoane va preveni o situație de victimizare. Deloc de neglijat, în aceste situații, este atenția și disponibilitatea persoanelor de atașament din mediul copilului.

Cele mai multe abuzuri, asa cum s-a precizat anterior, se grefează pe un teren de neglijare și indisponibilitate din partea acestora, pe lipsa de atentie în legătură cu ceea ce se întâmplă cu copilul său. Orice copil care se simte în siguranță și acceptat de către persoanele de atașament are șanse foarte mari să apeleze la sprjinul acestora pentru a se proteja.

Cum îi putem ajuta

Tot studiile din domeniu indică faptul că adolescenții vorbesc mai mult unii cu ceilalți și se confesează în cadrul anturajului, iar copiii mai mici sunt mai înclinați să dezvăluie părintelui de referință. Majoritatea adulților care au traversat o situație de abuz sexual în copilărie indică, în special, două motive pentru care nu au dezvăluit abuzul: 1. Teama (însotiță de rușine) că au făcut ceva greșit și au provocat acest comportament, prin urmare vor fi pedepsiți; 2. Teama că nu vor fi crezuți.

Aceleași motive sunt valabile și în cazul abuzului din mediul online. Adolescența este o etapă a dezvoltării în care tinerii manifestă puternic tendința către autonomie și formarea propriei identități. Fapt ce aduce cu sine comportamente de independență, orientarea puternică spre anturaj și nevoia de libertate. Mediul online capătă o pondere majoră în viața adolescentului, generând adesea conflicte cu părinții. Această dependență de internet și rețele sociale poate accentua vulnerabilitatea adolescenților la abuzuri și manipulări, accentuând necesitatea unei supravegheri atente și a unei comunicări deschise cu tinerii.

În absența conștientizării legată de amploarea acestui fenomen, schimbarea perspectivei este puțin probabilă. Lipsa de încredere este, de cele mai multe ori, justificată. E nevoie de un cumul de experiențe nefavorabile pentru ca un adolescent să își piardă încrederea. Acestea, de regula, includ – standarde rigide, lipsa înțelegerii sau o înțelegere relativă a etapei de dezvoltare și a nevoilor asociate acesteia, lipsa calibrării limitelor impuse în funcție de etapa de vârstă, indisponibilitatea, în diverse grade, de ordin emoțional sau comunicațional, și lista poate continua.

“Ne dorim să fim în singuranță în școlile noastre, fiind unul dintre fundamentele principale ale convenției ONU cu privire la drepturile copilului”, Copiii din Consiliul Consultativ al World Vision Romania

Într-o scrisoare deschisă către Ministrul Educației și Cercetării și Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, reprezentanţii copiilor din mediul rural din programele World Vision România, parte din Consiliul Consultativ al Copiilor şi programul “Vreau în clasa a 9-a” au transmis problemele şi temerile cu care se confruntă din cauza incertitudinii și lipsei siguranței lor.

Pe lângă numărul 119, ei au propus dezvoltarea unei platforme online unde copiii și părinții pot reclama un caz de abuz. Această platformă ar trebui să fie promovată și afișată în toate școlile din România, în mediul online și mass-media. După ce o reclamație este înregistrată în platformă, trebuie să existe un protocol de intervenție și soluționare a problemei semnalizate din partea autorităților responsabile, pentru a ajuta victima acelui abuz. 16% dintre tineri s-ar simți mai confortabil să denunțe un abuz pe o platformă online, decât față în față. În același timp, peste un sfert dintre profesori (27%) ar alege o platformă online pentru raportarea unui abuz, comparativ cu apelarea numărului de urgență 112 sau Telefonul Copilului 119 (doar 11% ar prefera această modalitate).

A doua propunere vizează pregătirea profesorilor de a interveni în cazul unui abuz asupra unui elev, în școli. Conducerea școlii împreună cu ANPDCA și Ministerul Educației trebuie să organizeze campanii de conștientizare cu privire la toate formele de abuz (emoțional, fizic și sexual) și efectele acestuia – pentru profesori, părinți și elevi. Aceste campanii vor fi desfășurate în instituțiile de învătământ, dar și promovate în media, de către ANPDCA și Ministerul Educației.

Articol scris în colaborare cu Gabriela Dumitriu – psih. dr. Gabriela Dumitriu (psiholog clinician & psihoterapeut specializat în lucrul cu copii și familii în situații de criză