Ionuț Țene
A nins zgârcit în Mănăștur
A nins cu amintiri de-o șchioapă
Copii trăgând după părinți
o sanie de beteală
A nins atât de cenușiu
cu bomboane roșii de pom
Peste molizii firavi și subțiri
Treceau obosiți dinspre uzini
cu o singură portocală la subsiori
Și-o stea de sticlă spartă printre nori
A nins peste schiuri de plastic și clinchete
Pe singurul derdeluș de la bloc
Unde azi se dau doar amintirile
A nins alb și negru
peste colinde de mere și nuci
Vestind pe Iisus
Moș Gerilă venea doar la Revelion
cu sorcove de zăpadă
Și frigul năprasnic din casele vesele de atunci
Se mută azi în ce poftește inima de gheață
