Am ajuns în frumosul oraş polonez în vara anului 1970. Ca proaspăt asistent universitar la Catedra de Logică a Facultăţii de Filosofie de la “Universitatea din Bucureşti” fusesem trimis de şeful Catedrei şi conducătorul meu de doctorat, distinsul academician Athanase Joja pentru un stagiu de documentare de 14 zile la “Universitatea Jagellonă”. Cazarea a fost asigurată în campusul Universităţii, iar deplasarea s-a efectuat cu trenul în condiţii cu adevărat “studenţeşti” (nu cu vagon de dormit, ci într-un compartiment normal de clasa a II-a, cheltuielile fiind suportate de mine). Pe lângă programul riguros de documentare zilnică în Biblioteca universitară extrem de dotată în domeniile Logicii clasice şi Logicii matematice am dispus de timpul necesar – mai ales în cele două week-end-uri – pentru a face câteva vizite foarte interesante prin Cracovia şi împrejurimile acesteia; impresiile şi informaţiile acumulate apar în articolul de faţă.
*Basilica “Sfânta Maria”, o emblemă a Cracoviei datează din anul 1220. Este un edificiu din cărămidă în stil gotic având un splendid Altar din lemn, sculptat de Veit Stos; înălţimea sa este de 80 de metri. Ctitorul lăcaşului a fost Regele Casimir al III-lea/Cel Mare. Am asistat la următorul ritual: la jumătatea fiecărei ore din zi şi din noapte, este interpretată la trompetă de către o persoană aflată în turnul cel mai înalt melodia numită Hejnal Mariacki ce se întrerupe brusc pentru a comemora pe trompetistul din veacul al XIII-lea care – în timp ce încerca să alarmeze pe toţi locuitorii oraşului despre atacul trupelor mongole invadatoare – a fost ucis de o săgeată trasă direct în gâtul său. Tragicul episod a fost evocat în cartea lui Eric P. Kelly, intitulată Trompetistul din Cracovia.
*Catedrala şi Castelul Wawel au fost finalizate în veacul al XI-lea, conţinând o îmbinare de mai multe stiluri arhitecturale: romanesc; gotic; renascentist; baroc; neo-clasic; neo-gotic. Altarul pictat în 1650 de artistul italian Giovanni Battista Gisleni redă scena Crucificării lui Iisus Hristos. În vizita mea, am văzut Mormintele Regilor Casimir al III-lea şi Stephen Bathory, Sarcofagul Sfântului Stanislaus şi Cenotaful Regelui Wladislaw al III-lea de la Varna (un monument care îl înfăţişează îmbrăcat în armură, osemintele sale nefiind găsite niciodată). Am mers şi la Cripta Poeţilor Naţionali unde se odihnesc Adam Mickiewicz (1798-1855) şi Juliusz Słowacki (1809-1849). Castelul Wawel a fost ridicat la ordinul Regelui Casimir al III-lea, fiind de-a lungul secolelor reşedinţa Regilor Poloniei. Am fost impresionat de cele văzute în Muzeul Castelului: colecţia de picturi incluzând numeroase opere ale Renaşterii italiene; colecţia de tapiserii ale lui Sigismund al II-lea Augustus; arme şi armuri; obiecte din porţelan de Meissen; exponate orientale printre care cea mai mare colecţie europeană de corturi otomane.
*Peştera Dragonului. Potrivit unei legende populare ar fi existat cândva un dragon înfricoşător care distrugea totul în calea lui; el putea fi potolit numai dacă în fiecare lună locuitorii lăsau în faţa peşterii sale o fată tânără pe care hidoasa arătare o devora imediat. Regele Krakus s-a săturat de asemenea sacrificii supreme şi, vrând să scape definitiv de dragon, i-a trimis pe vajnicii lui cavaleri să îl ucidă şi apoi să ia în căsătorie pe fiica sa Wanda potrivit promisiunii făcute; numai că ei piereau unul câte unul din cauza flăcărilor de foc ieşite din gura lighioanei. Soluţia a venit până la urmă de la cizmarul satului, Skuba care a umplut un miel cu sulf şi l-a pus în faţa peşterii; dragonul l-a mâncat imediat şi, făcându-i-se o sete teribilă, s-a dus la râul Vistula şi a băut jumătate din apa acestuia până ce s-a umflat şi a crăpat. Skuba s-a căsătorit cu fiica Regelui şi au trăit împreună până la adânci bătrâneţi, iar Regele şi-a construit frumosul Castel Wawel chiar peste bârlogul dragonului. Legenda a fost valorificată, devenind un obiectiv turistic foarte atractiv.
*Movila “Tadeusz Kosciuszko” este artificială, fiind creată de locuitorii Cracoviei în onoarea marelui erou naţional; ridicarea ei, după modelul unor movile preistorice denumite Wanda şi Krak, s-a realizat în perioada 1820-1823. Se poate urca până în vârful ei pe o potecă spiralată având lungimea de 325 de metri. De acolo am putut vedea splendida panoramă a oraşului şi a râului Vistula.
*Turnul Primăriei este ceea ce a mai rămas din vechea Primărie/Ratusz , demolată în 1820 când s-a lărgit Piaţa Centrală. Înalt de 70 de metri, acest Turn a fost construit din piatră şi cărămidă la finele secolului al XIII-lea în stil gotic. Intrarea în turn este străjuită de doi lei sculptaţi în piatră; deasupra intrării se află portalul original având blazonul Cracoviei şi emblema Poloniei. Edificiul “a supravieţuit” unui puternic incendiu provocat de un fulger în cursul anului 1680.
*Basilica “Corpus Christi” a avut un proces îndelungat de construire care a început în 1340 şi s-a încheiat la mijlocul veacului al XV-lea, îmbinând trei stiluri: romanesc, gotic şi baroc. Deţine cea mai mare orgă din Cracovia, instalată în perioada 1958-1963 prin preluarea unor piese componente ale orgii iniţiale ce data din 1770. Spre bucuria mea i-am ascultat acordurile cuceritoare în timpul unei slujbe catolice la care am asistat cu totul întâmplător.
Basilica Corpus Christi Foto: Jorge Lascar, CC BY-SA 3.0 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0, via Wikimedia Commons
*Monumentul lui Adam Mickiewicz a fost dezvelit la 16 iunie 1898 cu prilejul aniversării centenarului naşterii marelui poet romantic polonez. La baza monumentului de bronz se află patru grupuri alegorice simbolizând Patria, Ştiinţa, Poezia şi Curajul. Pe piedestal este gravată următoarea inscripţie în limba polonă: “Pentru Adam Mickiewicz, Naţiunea.” În 1940 trupele naziste invadatoare au distrus monumentul, dar acesta a fost restaurat în 1955, unele piese ale sale fiind recuperate în 1946 de la zona de depozitare a fierului vechi din Hamburg. În fiecare an, în ajunul Sărbătorii Crăciunului, toate Florăriile din oraş depun buchete de flori la monumentul respectat de întregul popor polonez.
Monumentul lui Adam Mickiewicz Foto: Scotch Mist, CC BY-SA 4.0 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0, via Wikimedia Commons
*Collegium Maius s-a numit universitatea medievală înfiinţată în 1364 de Regele Casimir al III-lea, având ca motto: “Plus ratio quam vis.”/“Fie raţiunea mai presus de forţă”. Acest Rege a finanţat o catedră de arte liberale, două de medicină, trei de drept canonic şi cinci de drept roman, instituind o bursă trimestrială din fonduri obţinute pe baza monopolului regal asupra Salinei de la Wieliczka. Ulterior edificiul vestit în întreaga Europă a fost dezvoltat de Regele Wladislaw Jagello şi de soţia sa Jadwiga; aceasta a donat Universităţii toate bijuteriile sale, fapt ce a permis înscrierea a 200 de studenţi. La prima universitate europeană, unde se înfiinţase o catedră independentă de astronomie, a fost profesor în perioada 1491-1495 renumitul savant Nicolaus Copernicus.
*Salina “Wieliczka” datează din secolul al XIII-lea, fiind una din cele mai vechi mine de sare, aflate în exploatare. Salina este situată la o distanţă de 15 kilometri de Cracovia. Acolo am primit următoarele informaţii de natură tehnică: lungimea totală a galeriilor este de 300 de kilometri; are 9 puţuri cu adâncimea maximă de 327 de metri şi numeroase săli inclusiv unele cu caracter medical/tratament. Am putut admira adevărate opere de artă, făcute din sare: un mare basorelief ce înfăţişa Cina cea de taină de Leonardo da Vinci; sculptura Sfânta Barbara, protectoarea minerilor; candelabrele din Capela “Sfânta Kinga” etc.
*Barbakan este un turn de pază cu o structură cilindrică în stil gotic, ridicat în jurul anului 1498, având o curte interioară, un şanţ de apărare şi şapte turnuleţe. Zidurile din cărămidă au 3 metri grosime si sunt dotate cu câteva guri de aruncare a ghiulelelor din tunuri.
*Fostul lagăr nazist de exterminare “Auschwitz-Birkenau” se află la 60 de kilometri deCracovia, în localitatea Oświęcim. Emoţia profundă, care nu s-a risipit odată cu trecerea Timpului, nu îmi permite să scriu acum nici măcar câteva rânduri, preferând să las acel loc, generator de adâncă tristeţe şi durere, să doarmă în străfundurile sufletului meu, în speranţa că asemenea atrocităţi abominabile nu se vor repeta vreodată în Istoria lumii.
