Cum a ajuns România cea mai puțin deprimată țară din UE

”Ne-am obișnuit să răspundem din politețe că suntem BINE, dar e normal să nu fii în fiecare zi bine și e normal să vorbim despre asta!”

În timp ce la nivelul Uniunii Europene depresia este o problemă tratată cât se poate de serios, România, cel puțin la nivelul cifrelor raportate de autorități, este cea mai puțin deprimată țară din UE. Beatrice Popescu, psihoterapeut în cadrul Centrului Medical Bellanima, atrage atenția asupra faptului că acest”bine” la nivel declarativ, atât personal, cât și relațional, pentru a păstra o aparență, pune în pericol sănătatea, familia, cariera sau chiar viața.

Cele mai recente statistici Eurostat arată că cele mai multe cazuri de depresie cronică din lume au fost raportate, în 2019, de Slovenia (15,1% din populație), Portugalia (12,2%) și Suedia (11,7%). La capătul opus se găsesc Malta (3,5%), Bulgaria (2,7%) și România (1%). Ar fi un lucru cu adevărat îmbucurător, dacă nu ar ascunde probleme profunde de prejudecăți și o obișnuință de a ascunde sub preș astfel de afecțiuni ”nedemne”, este de părere Beatrice Popescu, psihoterapeut în cadrul Centrului Medical Bellanima.

Nu doar că cifrele nu par desprinse din realitate, dar efectele psihologice ale pandemiei au determinat o creștere masivă la nivel global a incidenței anxietății și depresiei, iar medicii încearcă tot mai des să atragă atenția asupra efectelor ”pandemiei tăcute”, așa cum a fost numit fenomenul de specialiști.

”Ne-am obișnuit că trebuie să facem BINE, dar e normal să nu fii în fiecare zi bine și e normal să vorbim despre asta! Neadresarea unor tulburări psihice sau emoționale la timp poate conduce la deteriorarea relațiilor de familie, de cuplu, profesionale, academice, până în punctul în care se poate produce o alienare, un divorț, pierderea locului de muncă, demisia sau renunțarea la studii. O tulburare psihică netratată la timp poate avea consecințe sociale dezastruoase. Tipic deja este cazul adultului care își tratează depresia sau anxietatea cu alcool, în loc să recurgă la ajutorul unui medic psihiatru. Este nevoie de un anumit tip de educație anti-stigmatizare pentru că, din păcate, mulți oameni simt că ar putea fi stigmatizați dacă recunosc că au un disconfort psihic sau o tulburare emoțională. Fiecare om are dreptul la o viață mai bună, fără simptome invalidante sau stări emoționale dificil de gestionat”, explică psihoterapeutul Beatrice Popescu.

Specialistul consideră că, în primul rând, autoritățile ar putea fi mai active în organizarea campaniilor anti-stigmatizare. Aceasta, în condițiile în care mulți oameni evită să ceară ajutorul unui specialist în sănătate mintală din cauza unor prejudecăți moștenite de la părinți, de la grupul de prieteni sau din mediul lor profesional.

”De asemenea, ar fi nevoie de o mai mare implicare în oferirea unor servicii acoperite de casa de asigurări, de oferirea unor plafoane mai generoase, în așa fel încât dacă un pacient cere ajutor, să i se ofere sprijin continuu, nu doar o intervenție scurtă. Totodată, foarte mulți oameni rămân neasistați în lipsa educației rudelor sau aparținătorilor care nu recunosc simptomele unei depresii, deci conceptul cel mai util în conștientizarea nevoilor de sănătate mintală rămâne educația. Încă de la orele de dezvoltare personală din gimnaziu sau liceu ar putea fi introduse în curriculum anumite concepte de sănătate mintală. În plus, medicii de medicina muncii trebuie să se comporte ca aliații angajatului, nu ca aliații angajatorului și trebuie să trimită orice angajat care acuză simptome psihice sau de burnout la medicul psihiatru”, a încheiat Beatrice Popescu, psihoterapeut în cadrul Centrului Medical Bellanima.