Este știut că în fotbalul actual nu prea este loc de surprize. Marile cluburi (ex. Bayern München, Real Madrid, Manchester City, PSG etc.) beneficiază de antrenori și jucători pe măsură, astfel încât mai toate au un ”coach” de legendă și multe supervedete în lot. Sigur, beneficiind și de resursele financiare corespunzătoare, fiindcă altfel nu și-ar putea permite să-i achiziționeze.
Iar rezultatele nu întârzie să apară, echipele respective dominând copios competițiile interne (PSG, o echipă insuficient de omogenă, a mai și ”falsat”, dar până la urmă tot s-a impus) și, de multe ori, obținând rezultate și în Europa (Real Madrid având chiar recorduri în acest sens).
În aceste condiții se pune, legitim, întrebarea: mai sunt posibile surprizele și mai există competiții în care să nu cunoști aproape dinainte câștigătoarea?
Surprinzător, răspunsul este ”da”!
De la ”gașca nebună” a lui Leicester la revelațiile Girona, Leverkusen, Aston Villa
Toată lumea își amintește de performanța incredibilă a lui Leicester (echipă, culmea, retrogradată în Championship în prezent, dar cu mari șanse de revenire în primul eșalon) din sezonul 2015/2016 când, contrar tuturor pronosticurilor, a reușit să se impună în Premier League, o competiție în general dominată de nume mari ca Manchester United, Manchester City, Chelsea, Arsenal, Liverpool.
Fără supervedete, dar cu o omogenitate și o ingeniozitate în joc extraordinare, echipa antrenată pe atunci de Claudio Ranieri a ”detonat bomba” și a câștigat titlul, devansându-și mult mai celebrele contracandidate.
Simptomatic pentru statutul de outsider al grupării de pe King Power Stadium este faptul că, la debutul sezonului, un singur fan a pariat oficial pe victoria finală a lui Leicester, devenind la rândul lui celebru după deznodământ!
De atunci au trecut însă cam 8 ani și nu s-au înregistrat mari surprize în principalele campionate din Europa (victorii pe linie pentru Bayern în Bundesliga, titluri ”împărțite” de Real, Barça și Atletico în La Liga, Man City, Man U și Chelsea printre cele mai frecvente laureate în Premier League, o mulțime de titluri pentru PSG, ce-i drept întrerupte la un moment dat de triumfurile semnate de AS Monaco și Lille…).
Însă în sezonul în curs au ”explodat” mai multe revelații în marile campionate din Europa, cu șanse enorme la podium în momentul de față (cam la jumătatea întrecerilor) și, mai mult decât atât, pot aspira, în condiții favorabile, chiar la titlu!
Secretul succesului: omogenitate, jucători inventivi și tehnici, antrenori de talent
Cum este să fii la zece puncte în fața Barcelonei și a lui Atletico Madrid? Real cunoaște, cu siguranță, răspunsul, dar și… Girona, care are exact aceeași linie de clasament (15-3-1) ca și madrilenii! Cum este să fii liderul la zi și singura echipă neînvinsă din Bundesliga (și totuși să nu te numești Bayern München)? Leverkusen poate depune mărturie… În sfârșit, cum este să fii pe locul 2 în Premier League, la doar trei puncte de liderul Liverpool, deși puțini te creditau cu această șansă la începutul sezonului? Cei de la Aston Villa vă pot răspunde…
Știți ce frapează la toate aceste echipe? Dacă te uiți pe loturile lor, au jucători inventivi și tehnici, fără îndoială, dar nu mari vedete. Adică nu acei jucători care ”rup” piața transferurilor și domină cotele de piață, gen Mbappé, Haaland, Lewandowski, Neymar ș.a…
Ar fi o impietate din partea mea să nominalizez astfel de jucători care demonstrează, practic, că te poți pune cu ”granzii” fără să ai înălțimea și cota lor, ar fi ca și cum aș spune: ”uitați-i pe cei mai slabi decât cei mari”.
Nu. Nu sunt deloc slabi. Sunt fotbaliști care muncesc enorm, care au calități individuale remarcabile, care fac parte dintr-un angrenaj extrem de omogen și de bine pus la punct de antrenori de talent. Sunt eroii momentului.
Sigur, Unay Emery, antrenorul de la Aston Villa, e chiar mai mult decât ”de talent”, adică și-a câștigat un prestigiu. Însă la fel sunt pe cale să o facă și Michel, de la Girona, și Xabi Alonso, la Leverkusen – mai cunoscut ca jucător decât ca antrenor…
Cu atât mai lăudabile sunt performanțele acestora cu cât ”materia primă” e doar topaz, nu diamant…
Am să dau totuși un nume, fiindcă am văzut parțial meciul Girona-Atletico Madrid, din etapa a 19-a din La Liga. Deși toți echipierii Gironei practică un fotbal total, iar brazilianul Yan Couto este o surpriză foarte plăcută, nu pot uita cum Ivan Martin, în prelungirile partidei, la scorul de 3-3, a ridiculizat practic întreaga apărare a lui Atletico și a șutat apoi formidabil, făcând 4-3 pentru gazde și ducând mai departe visul ”găștii nebune” din Catalonia.
Care va fi deznodământul? Va reuși vreuna dintre cele trei echipe-revelație să se impună, imitându-i astfel pe cei de la Leicester, mai demult?
Posibil, dar nu ușor și nici ușor de anticipat.
Însă, chiar și dacă (noi nu ne dorim asta!) se vor mulțumi doar cu un loc pe podium sau în imediata apropiere, important este că au demonstrat ceea ce era de demonstrat: în fotbalul modern, miracolele există.
