Curierul Naţional sărbătoreşte astăzi 28 de ani de la lansare. În acest timp, a reuşit să devină o voce importantă în presa românească.
Primul număr din Curierul Național a apărut la București la 5 decembrie 1990, cu Horia Alexandrescu în funcția de director general. Din colectivul redacțional făceau parte Constantin Drăgan, Răzvan Bărbulescu, Dan Dumitrescu, iar responsabili de secțiuni erau Adrian Vasilescu, Alexandru Stroe și Cristian Teodorescu. La primul număr, printre colaboratori se regăseau Fănuș Neagu, Beatrice Buzea, Florin Condurățeanu, Ralu Filip sau Nicolae Truță…
Din 2005, Curierul Național s-a poziționat ca un ziar cu specific economic și a trecut la un nou layout specific acestui gen de publicații. Sigla a fost modificată din poștalionul original într-un logo simplu, format doar din litere fără niciun element grafic. Astfel, specificul publicației este îndreptat către realitatea economică națională și internațională în aspectele ei sociale și politice.
De la numărul 7576, publicat în 16 februarie 2018, Curierul Național a revenit la vechea siglă, poștalionul fiind restilizat și utilizat în toate paginile publicației. De asemenea, publicația începe să își recontureze și politica editorială, publicând săptămânal interviuri și materiale cu oameni de afaceri sau reprezentanți ai patronatelor din diverse industrii.
Începând cu 4 septembrie 2018, Curierul Național a lansat noul portal, un upgrade al vechii versiuni a site-ului.
Ziarul este deținut de familia Păunescu, prin intermediul companiei Media Sud Publishing, iar redacția își are sediul în aceeași clădire cu B1 TV, în imobilul situat în strada Cristian Popișteanu, nr. 2-4, București.
La 5 decembrie 1990, cu o echipă managerială şi jurnalistică tare, dintre care mulţi aveau să devină peste ani miniştri, rectori, directori de televiziuni, vedete TV, directori de ziare, profesori universitari, ziarul „Curierul Naţional” a fost lansat pe piaţa presei. Pariul era interesant. Voiam atunci, cu ziarul nostru, să cucerim piaţa presei şi am reuşit. Dar, totodată, voiam ca ziarul însuşi, cu editoriale, analize, anchete şi reportaje bine ţintite, să contribuie la avântul economiei de piaţă în România. Fapt ce nu era tocmai simplu.
De fapt, voiam să grăbim reformele. Să facem ca piaţa, înţeleasă ca fenomen natural, să intre repede în viaţa noastră economică. Trecutul însă ne mai influenţa tuturor paşii, jurnalişti, analişti, demnitari, manageri, specialişti, prin vechile reflexe ce supravieţuiau în noi. Trecutul, nu istoria. Istoria ne reamintea că o naţie este matură pentru schimbare dacă înţelege bine ce reprezintă valoare, ce trebuie să fie aruncat şi ce trebuie să fie păstrat. Numai că noul timp al schimbării a surprins societatea românească nepregătită pentru schimbarea de care avea nevoie. (Adrian Vasilescu)
