Dragi scriitori români,
din țară și din marea diasporă a spiritului românesc,
La cumpăna dintre ani, vă adresez gândul meu de prețuire și binecuvântare, vouă tuturor celor care slujiți Cuvântul cu credință, răbdare și demnitate. Trăim vremuri tulburi, dar tocmai de aceea literatura rămâne una dintre puținele ancore ale adevărului și ale conștiinței.
Să nu uităm o pildă anonimă, plină de tâlc:
„Ai încredere în ceea ce Dumnezeu poate face prin tine. Arca lui Noe a fost construită de niște amatori, pe când Titanicul de niște profesioniști sută la sută.”
Această înțelepciune ne amintește că valoarea nu se naște din zgomot, orgoliu sau calcule lumești, ci din credință, adevăr și trudă curată.
Mă gândesc, cu respect adânc, la scriitorii din România profundă și tainică, la cei care scriu fără reflectoare, fără apariții televizate și fără înțelegeri reciproce. Ei trudesc în tăcere, în adevărul din cuvânt, pentru Cultura Română și pentru patrimoniul universal al spiritului. Judecata valorii operei lor nu o așteaptă de la corifei vremelnici, ci de la Dumnezeu și de la timpul viitorului, singurul critic nepărtinitor.
Vă îndemn să rămâneți fideli vocației, limbii române și misiunii sacre a scriitorului: aceea de a lumina, nu de a flata; de a construi, nu de a negocia adevărul.
La mulți ani!
Spor în tot ce scrieți și faceți în folosul înțelepciunii din CUVINTE,
iar noul an să vă fie roditor în credință, creație și demnitate.
