La sfârşitul săptămânii trecute s-a stins din viaţă Dan Emanoil Dobreanu. A văzut lumina zilei la Iaşi, în ziua de 10 februarie 1925. Vârsta nu-i diminuase în niciun fel agerimea intelectuală, curiozitatea, care îmbrăţişa multe domenii ale culturii, fiind un adevărat însetat de valorile istoriei, pe care n-a încetat să le adâncească până în ultimele clipe ale vieţii sale, chiar şi atunci când un stupid accident îl condamnase la imobilitate fizică şi nu mai putea părăsi perimetrul camerei. Înzestrările sale datorate apartenenţei la o veche familie din trecutul Moldovei s-au consolidat în anii studiilor la Liceul Internat „C. Negruzzi” din Iaşi. Vicisitudinile istoriei l-au determinat să părăsească locurile natale şi să îmbrăţişeze studiile juridice la Bucureşti. Timp de mai multe decenii a activat cu competenţă şi conştiinciozitate pe tărâmul cooperaţiei.
După 1989 Dan Emanoil Dobreanu poate să-şi pună în valoare înzestrările sale de publicist. Mai întâi împreună cu Dan Amedeu Lăzărescu şi Manole Rudeanu a tipărit săptămânalul „Liberalul”, fiind şeful secţiei de presă a Partidului Naţional Liberal. A desfăşurat timp de câteva decenii o activitate publicistică în paginile ziarului „România Liberă”, „Dilema” etc. Din 1995 devine consilier economic şi colaborator permanent al ziarului nostru. A îmbogăţit paginile cotidianului „Curierul Naţional” cu analize economice a căror trăsătură o reprezintă independenţa gândirii, includerea fenomenelor ce se desfăşurau în faţa noastră în seriile istorice în care acestea se integrau, sau, dimpotrivă, pe care de multe ori le negau, spre paguba societăţii contemporane. Orice afirmaţie era întemeiată pe o bogată documentare, pe o confruntare a datelor şi cifrelor. Nu-şi permitea afirmaţii hazardate, fanteziste, aproximaţii ideologice, ci urmărea să-şi demonstreze punctele de vedere întemeindu-se pe ceea ce N. Iorga numea „experienţă”, înţelegând prin această noţiune ceea ce a cunoscut în mod direct, nemijlocit şi ceea ce au trăit cei dinaintea lui şi s-a cristalizat în pagini de carte. A adus în publicistica ultimelor decenii un ton de o desăvârşită urbanitate.
În ultimii ani ai vieţii sale a publicat alături de câţiva distinşi cărturari români „Revista Româno-Americană”, în care s-au tipărit studii, articole, documente, note dedicate relaţiilor dintre ţara noastră şi SUA. A fost sufletul acestei publicaţii de mare prestigiu, solicitând colaborarea unor intelectuali din cele mai diferite domenii – istorici, economişti, sociologi, geografi, ziarişti, care prin paginile încredinţate revistei au adus contribuţii însemnate la lărgirea cunoaşterii unui capitol din trecutul ţării noastre şi a modului în care România a fost percepută „dincolo de ocean”, iar noi am „descoperit lumea nouă”.
Exigenţa sa a făcut să zăbovească tipărirea între copertele unui volum a ceea ce a încredinţat ziarelor şi revistelor timpului. Am simţit că vrea să afle şi părerea altora despre valoarea celor ce scrisese şi tipărise de-a lungul anilor şi abia atunci purcedea la alcătuirea cărţii. Cea dintâi, intitulată semnificativ „La cumpăna vremurilor”, a apărut cu câţiva ani în urmă. Cea de-a doua, la sfârşitul verii acestui an. Îl văd şi acum cu câtă bucurie privea primele exemplare, sperând ca acum toamna să lanseze această nouă carte a sa, intitulată „Cronici triste”. Ceea ce, din păcate, nu a mai fost cu putinţă. Cititorilor le rămân aceste două volume şi numeroase articole în care Dan Emanoil Dobreanu şi-a aşternut gândurile pe hârtie cu francheţe, cu dorinţa de a explica celor mulţi ceea ce s-a întâmplat „la cumpăna vremurilor”, de ce s-a întâmplat şi cum ar fi trebuit să se întâmple.
Nouă ne rămâne imaginea unui om care în vremurile tulburate de o criză morală ce s-a acutizat, a dovedit o eleganţă sufletească, un cult al prieteniei, o consecvenţă etică de la care nu s-a abătut niciodată.
Redacţia ziarului „Curierul Naţional” transmite familiei îndoliate sincere condoleanţe. Încetarea din viaţă a lui Dan Emanoil Dobreanu, colaborator apreciat şi preţuit timp de mulţi ani de zile al cotidianului nostru, ne-a îndurerat pe toţi cei ce l-am cunoscut.