11.5 C
București
miercuri, 21 octombrie

Daniel Crăciun: Omul face artă pentru a se înțelege și pentru a da înțelegere altora

Cu ocazia prezentării expoziţiei sale ”Ascensiuni şi tensiuni cromatice”, artistul plastic Daniel Crăciun a avut amabilitatea să ofere, pentru Curierul naţional, un interviu în care ne destăinuie care este crezul său artistic, cum se vede (pe sine, dar şi pe artist în general) în raport cu lumea, dar şi cu publicul iubitor de artă autentică.

Aveţi un număr impresionant de expoziţii personale, precum şi colective şi de grup (în România şi în străinătate). Cum vă simţiţi acum, la peste 26 de ani de activitate, cu o nouă expoziţie în ţara natală, dvs. activând şi în Franţa?

– Mă simt foarte bine și încă foarte tânăr.

”Humans on hopeless road”, ulei pe pânză

Pe lângă cromatica deosebită, este evident că unele tablouri ale dvs. au şi un puternic mesaj social: pictura în ulei pe pânză ”Humans on hopeless road” nu mai are nevoie de comentarii, făcând, cred eu, referire la depersonalizarea individului şi la viitorul cenuşiu, inscripţia din altă lucrare ”This is not a clime, this is a crime”, ca şi cea din uleiul pe lemn ”Pentru un aer curat” au de asemenea o trimitere evidentă la problemele prezentului, iar pe cea intitulată ”Co-vid de putere” (ulei pe pânză) o găsesc absolut savuroasă. Credeţi că prin artă poate fi sensibilizat şi omul obişnuit – fie el conducător sau condus – pentru a mai rezolva din problemele actuale ale omenirii?

– Omul poate fi salvat sau sensibilizat într-un anumit fel și prin artă, cineva spunea că ”ARTA VA SALVA LUMEA”. Omul dacă înțelege arta (oricui – aș zice in extenso) măcar un pic, prin răbdarea de a privi și dialogul indirect cu opera sau direct cu artistul se va înțelege și pe el ceva mai mult; și apoi va înțelege că este vorba și despre el – atât în artă, cât și în viață. Omul face artă pentru a se înțelege și pentru a da înțelegere altora. Apoi sigur că va putea, dacă va avea și curaj (fără el înțelegerea nu e, poate, de ajuns), să se implice și în rezolvarea unor probleme ale societății din care face parte. Artistul se implică prin operă aici, dar cred că are uneori datoria să mai iasă și în agora, sau în stradă – cum se zice acum. Civic vorbind, nu doar omul obișnuit -posibilul privitor al artistului – trebuie să se implice, ci și artistul – ce este și el parte a cetății, un etern turn de fildeș unde dacă rămâne nu-l va mântui. Trăim într-o lume în care libertatea începe să fie pusă tot mai des în paranteze – și în Orient, și în Occident.

– Uleiul pe carton ”Curgeri în spaţiu” are o cromatică aparte şi pare a prezenta o viziune personală – vorbeaţi în prezentare de un ”simbolism oniric”. În ce gen l-aţi încadra? Există vreo asemănare cu Kandinsky?

– Nu mă asemăn cu Kandinsky (pentru care am o mare admirație) decât prin dorința de a căuta spiritualul. În lucrarea de care vorbiți, este vorba de un simbolism actualizat și îmbibat cu un ușor onirism.

– Picturi ca ”Portret psihic”, ”Conflict” înfăţişează, cred, şi ceva din conflictele interioare generate de contactul cu lumea, interacţiune ce se poate sublima în trăiri interioare puternice. Aţi dori să detaliaţi un pic aceste viziuni?

– Au evident legătură și cu ce spuneți, dar mai degrabă cu niște trăiri interioare asumate oarecum în ”paralel” cu lumea vizibilă, sunt mai degrabă niște porniri sau origini de ordin arhetipal. Și, indirect, cu transformarea unui arhetip prin sublimare, în subconștientul propriu, dar cu o tratare cvasionirică.

”Îngeri albi pe bleu”, acrilic pe pânză

-”Din spaţiu în timp”, ”Îngeri albi pe bleu” şi ”Edenic” găsesc că au conotaţii metafizice. Cum vedeţi omul în raport cu universul?

– Au și aceste lucrări conotații metafizice, așa cum încerc în aproape toată opera mea. Metafizica pozitivă sau negativă este ”ilustrată” în diverse lucrări, dar oarecum imparțial, ca și cum aș transmite niște lecții sau impresii despre aceste stări, întrucât ele există în noi, oamenii, și în universul dinafară, fără voia noastră, datorită Creatorului. Cum zicea Eliade, ”mă simt sau mă las trăit de ceva dinafara mea”. Pe urmă, în aceste două lucrări e vorba și de mitologii sau mai degrabă de mitologia devenirii cu orice preț a omului – care uneori se aruncă, se zbate în / și cu spațiul sau timpul fără să le înțeleagă prea bine, sau chiar riscând să se autodistrugă în anumite cazuri – prin aceste neînțelegeri și asumări ridicole cum ar fi cucerirea spațiului. Dacă observați în acel artefact pictat pe polistiren (ceva perisabil ca și lumea noastră) doar piramida e ceva stabil, restul elementelor urcă sau coboară aproape haotic, până și simbolul crucii este oarecum așezat într-o ”poziţie” care îi arată fragilitatea (în raport cu timpul actual, când religiile sunt ori în pericol din cauza laicizării exagerate, sau când ele se autodevorează). Spațiul, aici pe pământ, omul a început aproape să-l distrugă. În detrimentul său și al altor specii. De aceea indirect sau poate subliminal, mesajul meu în ”Edenic”, dar nu numai, este și unul pro-ecologic.

– Ce aţi dori să le transmiteţi iubitorilor de pictură şi ce aşteptări aveţi, la rândul dvs., de la ei, după o experienţă expoziţională atât de bogată?

– Aș vrea ca acești privitori să fie mai mulți, mai buni receptori ai mesajului artistic în general (nu doar al meu) și ca o parte a lor să încerce să se recaleze pe o educație vizuală temeinică, pe o treaptă spirituală superioară, după un efort individual de primenire și îmbogățire a propriei lor educații culturale. În ultimii douăzeci de ani, educația și receptivitatea indivizilor în raport cu formele culturale de exprimare lasă tot mai mult de dorit din cauza supratehnologizarii și a marketizării mentalităților la nivel societal. Trebuie, cum spun unii lideri, un restart – al nostru, al tuturor. Artistul, scriitorul, muzicianul au datoria “taumaturgică” de a-i readuce pe oameni aproape de cele de suflet și spirit și de propriul lor suflet, care riscă să se pervertească din cauza celor amintite anterior. Nu e de mirare că publicul e (tot) mai restrâns în spațiile dedicate artei și muzicii culte, iar ”cultura” populară și tehnologică îi atrage ca un magnet, pentru că ele propun/presupun doar divertisment neasumat spiritual. Sunt inferioare până și comediilor bufe sau scenetelor Tv de dinainte de 1989. Dar în fine, pe privitori și spectatori trebuie să-i iubim cumva așa cum sunt, căci alții nu avem, și dacă vor (de)veni mai mulți și mai instruiți în dialogul cu noi, va fi și meritul nostru ceva mai important, probabil.

– Care sunt proiectele dvs. de viitor?

Multe vor fi ele și aici, și în străinătate. Aproape că nici nu mai rețin în câte m-am ”introdus” sau am fost introdus. Anul acesta împlinesc 50 de ani care nici nu știu când au trecut și mă sărbătoresc sau sunt sărbătorit prin cel puțin încă două expoziții personale care vor urma până în ianuarie 2021, sau participări la saloane. Că merit sau nu, să dea Dumnezeu să le fac față cu brio și să rămân sănătos și cu mintea lucidă. Într-o lume în care nu doar pandemia actuală, ci și pandemii de nivel moral ne lovesc din ce în ce mai rău. Doresc tuturor numai bine!

Vă mulţumim pentru participarea la interviu şi vă urăm succes şi mai departe, în activitatea artistică internă şi internaţională


BIOGRAFIE ARTISTICĂ (selecție)

Daniel Crăciun s- a născut în 23.10.1970 la Tulcea (România) . Pictor, grafician, decorator, curator, coeditor.

Trăiește și lucrează în București și Franța (în principal la Paris).

Educație: Absolvă liceul de artă ”N.N.Tonitza”, la secția pictură, în 1989.

1996- Licență la Academia de Artă din București (arte plastice ) și diplomă a Academiei de artă ”Luceafărul” din București la clasa prof.Teodor Moraru, secția pictură.

2000-2002- Masterat la Univ. Sorbonne Paris, facultatea de arte plastice.

Experiență profesională: Membru al Uniunii artiștilor plastici din România (secția de pictură la filiala București). Aderent al Maison des artistes, France.

Profesor de educație plastică în învățământul elementar între 1998-1999 și Director de imagine și fund raising al Asoc. Aquaterra București (din 1997)

Între 1999 și martie 2005 se stabilește la Paris, după care lucrează când în Franța, când în România.

2000-2004- stagiar ca restaurator de artă la Paris. Execută restaurări de pictură sau incadramente și pe cont propriu.

Din 2000, coorganizator sau curator al unor expoziții (de grup sau personale) în Franța, România și Belgia, inclusiv pentru regretatul artist Eugen Crăciun, tatăl său.

2005 -2011- Coautor împreună cu Michaela Nica Crăciun la editura Rosetti educațional (București-2005) și Papirus media (2011), al albumului de artă monografic în două volume ”Eugen Crăciun – o nouă direcție în arta modernă românească”și al sitului său postum și al volumului de artă Michaela Nica.

Expoziţii personale (selecție) :

1994 – Facultatea de arhitectură I. Mincu din București.

1996 – Casa Americii Latine din București

1998 – Muzeul literaturii (ciclul ”De la teluric la celest”) și la Institutul Francez din București.

1999 – Galeria municipală din București(”O nouă privire asupra naturii” )

2000 – Institutul cultural român din Paris

2001 – Galerie des Arches (Paris) cu Michaela Nica și Eugen Crăciun

2002 – Institutul cultural român din Budapesta.

2005 – Institutul N.Iorga din Veneția (Italia) și la București – microexpoziţie în cadrul Festivalului George Enescu

2006 -2007- la Galeria Grigore Mora din București și Bucharest Financial Plaza

2008 – Galeria Galateca și la Muzeul Militar Național, București (iunie) în cadrul nopții muzeelor.

2009 – la Sala ”C. Brâncuși” a Camerei deputaților, în paralel cu retrospectiva Michaelei Nica

– Studio Arte (pictură) și Librăria-galerie Sigma (fotografie -”Trafic greu 1”)- București

2010 – Galeria Simeza, București

2011 – Galeria Melenia, București și galeria Helios (UAP) – Timișoara

– Galerie les Singuliers (spațiul Maison des singuliers) – Paris

2013 – expoziție de fotografie (trafic greu-3) la Backspace open studio, pentru Noptea Albă a Fotografiei

2014 – Metropolis art center, București

2016 – C.A.V. (Căminul artei etaj) București

2018 – Gallery /ANAV- București

Expoziții colective și de grup în România (selecție) :

-Participă la saloanele naționale, municipale și de tineret între 1993 și 2000

apoi în 2002 și 2006, cât și la Saloanele Moldovei în edițiile 1996, 1997, 2000, 2005, 2018

– 1998 și 1999 – Expoziția de tineret ”Accente”, galeria Apollo, București.

-1998, 2004, 2005, 2018 – Bienala ”Ion Andreescu”din Buzău

– 1999, și 2005- Expo.comemorative ale evenimentelor din 1989, la Muzeul de istorie, și gal. Art Point, București

2004 – Salonul N.Tonitza din Bârlad (și în 2006)

2006 – Salonul internațional de artă – Muzeul Florean din Baia Mare(și în 2008) și la Galeria Transilvania, Clujp-Napoca

2007 și 2008- la galeria Artis, București

2010 – la The Ark art center- București și în expoziția ”Deznădejde”la galeria Simeza.

– salonul de inspirație medievală, ediția a II a – Palatul voievodal (Curtea veche)- București

– salonul cu tema ”Să nu ucizi”, Timișoara

2011 – Curator și participant în expoziția ”Dia-log”, de la Fundația Lowendal, București

și Salon aniversar al Soleil de l’est la Sala C. Brâncuși a Camerei Deputaților (București)

2012 – spațiul Bastion- Timișoara, la Galeria Romulus (București)

2013 – Salonul de artă de la sucursala din Avrig a Muzeului Brukenthal;

– Expoziție a Soleil de l’est la ICR București

2014 – Salonul aniversar (4 ani) a DanaArt Gallery- teatrul Odeon din București

2014-2018 Participant în edițiile Salonului anual de artă religioasă și restaurare – la Biblioteca Națională și Muzeul Satului din București cât și la Salonul de iarnă din București

2015 și 2016- În Salonul de artă de inspirație medievală, Bibl. Națională (București)

2017- Retrospectivă de pictură românească Soleil de l’est – la Sala C. Brâncuși în București

2018- Bienala Gh. Petrașcu la Muzeul de istorie din Târgoviște

-Salonul național de artă contemporană (Centenarul) în București la C.A.V.

2019- Expo de grup ”Artistul”, organizat de DanaArt Gallery la Metropolis art center.

Expoziții colective și de grup în străinătate (selecție):

1995 – Internațional art Competition (secția pictură pe hârtie), New York

1999 – Dammarye les Lys biennale și la Salon de Maison-Laffite (Franța)

2001 – Salonul de artă sacră din Paris, organizat de CREEST

2002 – Galerie Paul Amarica (Paris) cu Eugen Crăciun, Damian Petrescu și Cristian Paraschiv.

2005 – salonul organizat de Louis Vuiton în Paris și regiunea pariziană.

2006 – Centrul Orfeu din Bruxelles-expoziție de grup româneasca (curator și participant)

2010 – Musée du Montparnasse- le salon d’art ”Zarpataedo”și la Art fair ST ART- Strasbourg, în cadrul Dana Art Gallery

– Bussiness art salon- la Espace Pierre Cardin, Paris

2012 – Salon de artă românească la Cité des arts, Paris – prin asociația Soleil de l’est

2013 – Salonul de artă românească itinerat la ICR Budapesta și ICR Szeged;

2017 -salonul de artă românească de la Perugia și la Espace Christiane Peugeot, Paris.

Participant în rezidențe de creație(în țară și străinătate): Franța (prin Soleil de l’est, la Briare le canal și în Normandia), Blaj (2010 și 2013) și în județul Neamț.

Reflexii critice și publicații: Octavian Barbosa, Radu Ionescu, Barbu Cioculescu, Valentin Ciucă, Lucian Strochi, Alexandra Titu, Gh.Vida, Marina Preutu, Adina Nanu, Frederique Sauvage, Veronica Marinescu, Paul Dudea, A. Macarie, Cristina Angelescu, Victoria Anghelescu, Vasile Florea, I. Roșianu, G.P. Serafim, Mihaela Varga etc, respectiv articole de presă (inclusiv online) și albume, emisiuni și interviuri la radio și TV din țară și străinătate

Menționat în publicații: ”Enciclopedia artiștilor români contemporani”(vol. 5) de V. Florea și A.Cebuc în 2003, în Dicționarul artiștilor dobrogeni (2005), Who’s who – ediția română din 2008, revista Antic art (aprilie 2008), Livres des artistes contemporains (Paris-2010) etc.

Prezenţe pe internet: www.danielcraciun.com, www.lagazettedesarts.com, www.onlinegallery.ro , www.tudorart.ro , www.fanart.ro etc

Colecții: prezent în colecții private și muzeale din România, Franța, SUA, Suedia, Germania etc

- PUBLICITATE -

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

WWW