Sursa: e-nergia.ro
România se află într-o situație care, la prima vedere, pare paradoxală. Deși este al treilea cel mai mare producător de țiței din Uniunea Europeană, după Italia și Danemarca, prețul carburantului la pompă o plasează în prima jumătate a clasamentului european. În 2024, producția internă a ajuns la aproximativ trei milioane de tone de țiței, un volum deloc neglijabil. Totuși, această realitate nu se reflectă direct în prețurile plătite de șoferi, iar explicația ține mai puțin de cât petrol scoatem din pământ și mai mult de modul în care funcționează piața și mai ales impunerile fiscale, scrie Dumitru Chisăliță de la Asociația Energia Inteligentă într-un text explicativ pe care îl publicăm în continuare.
Benzina și motorina nu sunt produse brute, ci rezultatul unui lanț complex de rafinare, transport, stocare și distribuție. Prețul lor nu este stabilit în funcție de costul local de extracție, ci de cotații regionale și internaționale ale produselor petroliere finite. Chiar dacă țițeiul este extras în România, acesta intră într-o piață deschisă, unde poate fi vândut acolo unde prețul este mai avantajos. Același mecanism funcționează și invers: produsele finite pot fi importate la prețuri dictate de piața europeană sau chiar piața sud-est europeană. Astfel, chiar și o țară producătoare ajunge să plătească prețuri apropiate de media regională.
“România dispune de rafinării importante și de o capacitate semnificativă de procesare, însă nu este complet independentă. O parte din consum este acoperită din importuri, fie de țiței, fie de produse petroliere finite. În plus, rafinăriile nu pot procesa orice tip de țiței fără costuri suplimentare sau pierderi de randament, iar „mixul” dintre țițeiul local și cel importat influențează direct costul final pe litru. Toate aceste detalii tehnice se adună și se regăsesc, într-un fel sau altul, în prețul de la pompă”, arată Chisăliță
Prețul mare la pompă este dat de taxe. Accizele și TVA-ul, în România, reprezintă peste jumătate din prețul final al benzinei. Acciza este o sumă fixă pe litru, iar TVA-ul se aplică peste valoare, inclusiv peste acciză, ceea ce amplifica efectul fiscal. Majorarea accizei la 1 ianuarie 2026 și a cotei standard de TVA la 21% a accentuat această pondere, împingând România mai sus în clasamentele de preț, chiar dacă nu se apropie de nivelurile din țările nordice sau vest-europene, unde taxa este și mai ridicată.
Comparație pondere taxe în prețul benzinei (2025)
| Țara | Pondere total taxe (accize + TVA) din preț (%) |
| Olanda | 65% |
| Italia | 62% |
| Germania | 60% |
| Franța | 60% |
| România | 55% |
| Austria | 54% |
| Suedia | 47% |
| Polonia | 46% |
| Bulgaria | 45% |
| Spania | 43% |
De aici apare și senzația că România este „scumpă” în comparație cu vecinii săi.
Diferențele de taxă, cursul valutar, costurile logistice și structura pieței locale pot muta o zonă cu câteva poziții în clasament de la o lună la alta. Astfel, locul 14 nu este un verdict definitiv, ci o fotografie de moment. În realitate, România nu are cele mai mari prețuri din Europa, dar nici avantajul pe care mulți l-ar aștepta la o țară producătoare de țiței.
În final, legătura dintre producție și preț se rupe din mai multe direcții: producția internă este insuficientă pentru consum, piața stabilește prețurile, rafinarea și logistica au costuri reale, iar taxele cântăresc decisiv. Toate acestea fac ca prețul carburantului din România să graviteze în jurul mediei europene, demonstrând că, în economia modernă, resursa din subsol nu mai garantează automat un preț mic la pompă.
În mod normal, o scădere atât de puternică a prețului țițeiului (-52%) ar fi trebuit să ducă la o scădere clară a prețului produselor petroliere sau cel puțin la stagnare. Faptul că prețul final a crescut cu cca. 21% în același interval indică faptul că: creșterea accizei (77%) (și a taxelor conexe – 2%) a anulat complet efectul ieftinirii petrolului și a împins prețul final în sus.
În perioada 2020–2026, prețul benzinei și motorinei a devenit mult mai puțin dependent de prețul petrolului și mult mai dependent de fiscalitate (taxe și accize)
Vom face o comparație cu SUA și constatăm că există o diferență fundamentală între taxarea pe motorină/benzină SUA și UE, în SUA este de – 15-16% în UE – 45-65%.
În SUA taxarea e preponderent „pe volum” (cenți/galon), fiind formată din taxă federală diesel la care se adaugă taxe de stat (variază de la stat la stat). O medie folosită frecvent în analize este de 60,29 ¢/galon. De precizat în SUA nu există TVA.
Taxe anuale platite în SUA pentru 100.000 de km parcursi: cca 5.590 € / an
În UE, în prețul produselor petroliere există acciză, TVA (care se aplică și peste acciză) și alte componente. Comisia Europeană publică săptămânal prețuri cu și fără taxe , plus TVA/accize pe țări. În UE acciza minimă la diesel este 0,330 €/l, iar multe țări sunt peste.
Taxe anuale în UE ținând seama de diferitele taxe naționale, plătite pentru 100.000 de km parcursi: 21.000–33.000 €/an
Comparând SUA (5.590 €/an) cu UE (21.000–33.000 €/an) pentru aceiași 100.000 km, diferența de taxe este de ~4–7 ori mai mare.
Această taxă nu lovește doar consumatorul final. Ea rupe competitivitatea exporturilor europene . Un produs fabricat în Germania și livrez în Italia sau Polonia, astfel marfa poartă pe ea cca 300 sute de euro taxe pe carburant. Un produs american transportat aceeași distanță plătește de patru sau cinci ori mai puțin. Europa începe competiția globală cu frâna trasă.
Efectul cel mai grav se vede însă în geografie. Când transportul devine scump, doar fabricile de lângă porturi sau marile orașe supraviețuiesc. Zonele rurale mor, orașele mici se golesc, iar producția se concentrează în orașe. Exact ceea ce vedem astăzi în Estul și Sudul Europei.
Acciza pe motorină este mult mai toxică decât TVA-ul. TVA-ul taxează consumul o singură dată. Motorina este taxată de fiecare dată când un bun se mișcă : grăul, făina și pâinea sunt toate transportate și taxate. Este o taxă în cascadă care se multiplică în prețuri și sufocă economia.
Statele Unite au înțeles un adevăr simplu: transport ieftin înseamnă piață mare și productivitate mare. Europa a ales opusul — transport scump, piață fragmentată, stagnare.
