De la cultul lui Zalmoxis la învăţăturile lui Confucius, în ”Constelaţii diamantine”

În cel mai recent număr al revistei de cultură universală ”Constelaţii diamantine” (ediţia din luna octombrie), Nicolae Mareş evocă figura ilustrului diplomat român Nicolae Titulescu, în materialul ”Despre gândirea sapienţială titulesciană”, arătând că acesta ”şi-a pus talentul în slujba naţiunii, fiind membru al mai multor guverne ale României Mari” (după cum se arată într-o Alocuţiune rostită la Congresul spiritualităţii româneşti, 30 nov. 2012), dar şi că ”Pentru secolul al XX-lea, Titulescu este un continuator al revoluţionarului paşoptist, al istoricului Nicolae Bălcescu”.

Sub acelaşi generic, ”Jocul minţii”, Doina Drăguţ ne propune poemul ”Între două lumi”, o călătorie metafizică în care ne sunt dezvăluite sensuri ezoterice şi relevate nuanţe filosofice: ”simt cum toate ceasurile se adună/ într-un ochi şi timpul se multiplică la infinit”. Sau (foarte poetic): ”aud căderea unei clipe în alta,/ simt cum timpul creşte/ şi tot mai mult de mine mă separ”. Pentru a încheia cu versuri ce sună aproape ca o sentinţă, fireşte, tot una filosofică: ”Între naştere şi moarte este un rest,/ca o ultimă ramură/ între cer şi pământ,/ între progres şi declin există/totdeauna un drum,/ce se cheamă/înţelepciunea de sine”.

Mihai Caba semnează articolul ”Câţiva «paşi pe nisip»… pe urmele lui Eugen Lovinescu”, o evocare a criticului, memorialistului, traducătorului şi romancierului Eugen Lovinescu, la împlinirea a 140 de ani de la naştere, oferind cititorilor atât date biografice esenţiale, cât şi opinii şi interpretări ale diferiţilor exegeţi, ai vremii sau contemporani.

”Brâncuşi şi muzica” este un interesant material, semnat de Marin I. Arcuş, în care cititorul poate afla despre afinităţile marelui sculptor român cu muzica lui Erik Satie, care, atunci când se afla în vizită la creatorul ”Coloanei infinitului”, cânta la vioară melodii româneşti acompaniat la cealaltă vioară de către compozitorul Marcel Mihailovici. Dar şi despre aprecierile la adresa lui Mozart, pe care îl considera ”cel mai firesc şi spontan” din muzica clasică.

Sub titlul ”Romanul Învierea, redutabilă parte a creaţiei lui Lev Nikolaevici Tolstoi”, George Petrovai, după ce aminteşte majoritatea operelor scriitorului rus, opinează, curajos, că ”gândirea sa morală, teologică şi socială răzbate mai degrabă din operele considerate îndeobşte minore decât din cele două scrieri fundamentale (Război şi pace, Anna Karenina)”, subliniind şi faptul că celebrul scriitor şi dramaturg rus nu a intrat în posesia premiului Nobel (astăzi, chiar nu ne miră, n.n.), existând, ce-i drept, şi surse care susţin că el însuşi l-ar fi refuzat. Urmează o analiză personală asupra motivelor pentru care ”romanul Învierea captează atenţia cititorului şi rămâne în literatura universală cu binemeritatul rang de carte referenţială”.

Ion Popescu-Brădiceni continuă serialul ”Pitagora, pitagoreicii, neopitagorismul”, prezentând detaliat elemente din cultul lui Zalmoxis, celebrul zeu al tracilor, cu accent pe mitul nemuririi (ideea captivităţii sufletului în trup fiind, desigur, prezentă în mai multe religii şi, în opinia noastră, pe deplin viabilă). Veţi găsi şi o interesantă sinteză a preceptelor geţilor, alcătuită de Vasile Pârvan, ca şi referiri la conexiunile acestora cu filosofia pitagoreică sau cu filosofia religioasă egipteană.

Un material biografic amplu şi documentat semnează Lucia Cosmina Vlad în ”Confucius – perenitatea unei concepţii despre viaţă”, marele gânditor chinez fiind prezentat cititorului în aspectele sale esenţiale. Am să dau un citat mai puţin important, poate, pentru gândirea confucianistă, dar foarte relevant în ceea ce priveşte morala: ”Kong Fu-zi a încercat să joace un rol politic, de mai multe ori, dar mediul corupt l-a îndepărtat de înalta societate şi a preferat să se adâncească în studiu şi să se consacre învăţăturii. În casa sa, primea elevi din familii sărace sau bogate, cu condiţia să fie sinceri”.

Conceptul Ren, care stă la baza sistemului confucianist, ”reprezintă omenie, comportament corect, umanism. Este Calea ideală a vieţii care propune ordine socială, obţinut prin dezvoltarea personalităţii individuale”.

După cum arată autoarea în final, ”admiratorii îl socotesc creatorul umanismului chinez, iar confucianismul, o componentă inalienabilă a culturii universale”.

În cuprins veţi găsi ilustraţii după lucrări semnate de Robert Delaunay, pictor francez, iniţiator al orfismului, căruia Filip Tudora îi dedică un material în finalul ediţiei.

Mai semnează: Florentin Smarandache, Al. Florin Ţene, Livia Ciupercă, Beatrice Silvia Sorescu, Tudor Nedelcea, Ionel Popa, Nicolae Nistor, Stanislaw Jerzy Lec, Ionuţ Ţene, Vavila Popovici, Theodor Codreanu, Ştefan Radu Muşat, Nicolae Mareş, Gelu Dragoş, Dumitru Sârghie-Mitif, Liliana Popa, Dragoş Niculescu, Mihai Merticaru, Ioana Stuparu, Dumitru Ichim, Ben Todică, Voichiţa Tulcan Macovei, Cosntantin Miu, Nicolae Bălaşa, Anca Sârghie, Simion Felix Marţian, George Filip, George Eftimie, Mariana Zavati Gardner, Marin Mihalache.