”Iluzii şi speranţe”, materialul ce deschide numărul din octombrie al publicaţiei ”Constelaţii diamantine”, semnat Doina Drăguţ, este o pretenţioasă, dar foarte interesantă compoziţie despre sensurile ascunse ale existenţei într-o lume duală, în contextul în care noi înşine suntem fiinţe duale şi, de asemenea, aprioric ne vom izbi de incognoscibilitatea fiinţării terestre, care cuprinde şi reguli pe care nici filosofii nu le-au descifrat pe deplin. Foarte relevant este chiar începutul acestei meditaţii în proză: ”Fără început şi fără sfârşit, într-un aici şi acum, cădere şi înălţare se urmăresc şi se adună într-un tot al destinului”. Timpul, spaţiul sunt doar o scenă pentru desfăşurarea misterioasei şi efemerei existenţe umane: ”Timpul, în mişcare regresivă, ne desprinde vârsta dintre stele, iar naşterea şi moartea se amână circular”. Suntem pe un drum care are un capăt, dar, în dimensiunile terestre, nu-l întrezărim: ”Într-o linişte subtilă şi într-un timp evanescent, ne pierdem în dorinţa de a transcende idealul”.
Al. Florin Ţene aduce un binemeritat omagiu lui Panait Istrati, la 135 de ani de la naşterea sa (10 august), în articolul ”Panait Istrati şi «ciulinii» din viaţa lui”, în egală măsură evocare a personalităţii scriitorului şi material biografic, fiind evidenţiate repere importante precum corespondenţa cu Romain Rolland sau călătoria în Grecia în compania lui Nikos Kazantsakis, călătoria în fosta Uniune Sovietică (cu plusurile şi minusurile ei), relevând curajul autorului de a spune adevărul, chiar ”până la capăt”, dar şi evenimente sumbre, precum tentativa de sinucidere de la Nisa.
Un remarcabil tribut adus marelui gânditor şi poet Lucian Blaga este adus de Ionel Popa, în ”Aforismele şi cugetările lui Lucian Blaga”, cu o foarte frumoasă introducere: ”Parafrazând chiar un aforism de-al lui, putem spune: cugetările lui sunt o scoică în care cântă marea”. Ionel Popa opinează că drept modele pentru aforismele şi cugetările autorului ”Pietre pentru timpul meu” pot fi invocate nume mari ale filosofiei, precum Heraclit, Novalis, Goethe, Pascal, Schopenhauer, Nietzsche, Lao-Tse, dar ”la o cercetare mai atentă aceste modele se dovedesc a nu fi modelatoare, ci catalitice – sau, şi mai exact, afinităţi elective”.
Dintre definiţiile aforismului propuse chiar de Blaga copleşitor mi s-a părut următorul: ”Greutate cosmică: Un aforism e un simplu grăunte de metal nobil, dar poate avea greutatea unei lumi”, deducându-se şi că aforismul trebuie să fie creator, nu o simplă afirmare şi interpretare a unor sensuri preexistente.
Iar, ca o încununare, descoperirea faptului că destinul omului este creaţia, fiindcă ”creaţia este singurul surâs al tragediei noastre”.
Florian Copcea, în ”Întoarcerea la mitul existenţial al lui Mihai Eminescu”, face o prezentare a cărţii lui Mihai Cimpoi, ”Cartea vieţii lui Mihai Eminescu/Spectacolul ontologic al rimei eminesciene”, abordând, între altele, tema necesităţii unei noi maniere de receptare istorică a creaţiei eminesciene, opinând că autorul este un deschizător de drumuri în eminescologie.
O analiză filosofică interesantă şi documentată a raportului om-dumnezeire-cunoaştere face Iulian Chivu în materialul ”Hume-Newton. Dumnezeu în Epoca Raţiunii”, contrapunând credinţa lui Newton că ”nu trebuie să admitem mai multe cauze decât cele suficiente pentru explicarea fenomenelor” celei a lui Hume, care trimite la o observaţie a lui Philon din Alexandria, potrivit căreia ”demonstraţiile sunt valabile doar în ce priveşte fenomenele, nu însă şi în ceea ce priveşte divinitatea” – totuşi şi Newton admiţând existenţa lui Dumnezeu, însă ca fenomen, atribut imaterial: ”nu este vecie şi infinitate, ci este veşnic şi infinit; nu este durată şi spaţiu, ci durează şi este prezent”. Hume afirmă, la rândul său, că ”natura lui Dumnezeu este absolut incomprehensibilă şi necunoscută nouă”.
Vavila Popovici consacră materialul din acest număr stoicismului roman, oferindu-ne atât elementele de bază ale acestei şcoli a filosofiei elenistice (principiul fundamental, formulat de Zeno – calea către fericire începe din momentul în care omul acceptă să nu fie controlat de dorinţa de plăcere sau de teama de durere, folosind mintea pentru a înţelege lumea, iar oamenii să se comporte corect unul faţă de celălalt), stoicismul fiind definit ca o filosofie a cunoaşterii de sine, a împăcării cu lumea şi cu întreg universul, cât şi un scurt istoric, precum şi câteva fragmente din scrisorile trimise de Seneca lui Lucilius sau idei din ”Manualul lui Epictet”.
Dragoş Niculescu semnează materialul ”Despre societate şi viaţa socială în dialectica modernă şi contemporană”, analiză structurată în două părţi: ”Despre conceptele fundamentale ale ontologiei sociale: munca, valoarea şi scopul” şi ”Existenţă şi conştiinţă socială. Societate şi individ”.
George Petrovai publică partea a III-a a materialului ”Filosofia indiană şi sublima ei subtilitate”, prezentând învăţătura indiană tradiţională percutant şi documentat, însă accesibil, din ideile prezentate de domnia sa reţinând spusa unui învăţat potrivit căreia ”mintea, forţa şi destinul sunt cele trei puteri care conduc această lume”, că idealul vieţii indienilor este dobândirea înţelepciunii, cu trimitere la celebrul ”Cod de legi al lui Manu”, în care se trece de la discipolat, la început, către asceză şi meditaţie, în partea ultimă a vieţii, şi că întreaga cultură indiană (teologia brahmanică şi budistă, sistemele filosofice ş.a.) se transmite chiar şi azi pe cale orală.
O interesantă şi necesară distincţie între ”Grădina Edenului” şi ”Rai” o putem găsi în materialul semnat de Nicolae Grigorie-Lăcriţa, în care cititorul va afla toate explicaţiile necesare pentru înţelegerea enunţului din titlu.
Mai puteţi găsi materiale de Simion Bogdănescu, Daniel Marian (recenzie la volumul Anatomia spaimei, de George Mihalcea), Nicolae Rotaru (prezentarea cărţii ”Spovedania unui preot ateu”, de Ion Aion), Livia Ciupercă (despre ”Jurnal nediplomatic”, de Ioan Grigorescu), Viorel Şerban (despre ”Şampanie cu veveriţe”, de Daniel Marian), titluri care suntem convinşi că vor suscita interesul cititorilor. De asemenea, poeme de Lidia Grosu, Lăcrimioara Iva, Agafia Drăgan, Ştefania Oproescu, Corina Pendus, maxime de Nicolae Mareş şi altele.
Realizată cu profesionalism, Revista ”Constelaţii diamantine” aduce în atenţia cititorilor materiale necesare pentru înţelegerea filosofică a naturii şi existenţei umane, dar şi realizări literare de interes, fiind ilustrată cu picturi de Sava Henţia, pictor realist, grafician, muralist şi ilustrator de carte român, căruia Philip Tudora îi dedică o prezentare în finalul ediţiei.
Felicitări, Mihai Gându, pentru anamneză, o frumoasă și interesantă prezentare revuistică a uneia dintre cele mai valoroase reviste de literatură douămiistă… CONSTELAȚII. Felicitări, Constelații, pentru pleiada de stele care vă îmbogățesc, număr de număr! VIVAT, CRESCAT, FLOREAT! Gheorghe A. Stroia
http://armoniiculturale.ro/2019/11/07/mihai-gandu-despre-esenta-existentei-si-mari-nume-ale-literaturii-si-filosofiei-in-constelatii-diamantine/