În cel mai recent număr (martie a.c.) al revistei de cultură universală ”Constelaţii diamantine”, în materialul ”Titulescu şi Basarabia”, Nicolae Mareş analizează acţiunile în plan extern ale marelui diplomat român, văzute şi în contextul în care au avut loc, românesc şi internaţional. Este remarcat că în mandatul său a gestionat, alături de colaboratorii apropiaţi, ”cu strălucire, până la 29 august 1936, nu numai aspectele legate de cauza basarabeană, dar şi politica externă a României în ansamblu”, dovedind ”întreaga sa capacitate de a apăra interesul naţional românesc, cât şi apartenenţa ca fiind etern românească a Basarabiei”.
Mihai Caba propune, în ”Alexandru D. Xenopol – corifeul Istoriei Neamului Românesc”, un portret amănunţit al marelui istoric, filosof al istoriei, economist, pedagog, jurist şi scriitor român, în contextul în care, luna aceasta, s-au aniversat 175 de ani de la naşterea sa (23 martie 1847).
Sub genericul ”Jocul Minţii”, Doina Drăguţ aduce cititorului câteva poeme care sondează zona înţelesurilor ascunse, a metafizicii: ”lumini învolburate rătăcesc/printre plecări venite/din sosiri de nicăieri/căutând posibilitatea ieşirii/din scurgerea timpului” (Misterioase rugăciuni). Sau: ”prin largi cuprinderi/nemăsurate preschimbări/se pierd în ceas ascuns/ printre neclintiri de clipe iluzorii” (Durata trecerii). O poartă către descifrarea sensurilor existenţiale, pe care o putem face (nu-i aşa?) într-un timp limitat. Cel puţin terestru.
Galina Martea se opreşte asupra personalităţii ilustrului gânditor Emil Cioran, evidenţiind modul în care acesta a fost văzut de critici literari şi filosofi din lumea universală, în materialul ”Emil Cioran în critica universală”. Doar unul dintre citatele care credem că vor interesa cititorul: ”Cioran este una dintre cele mai delicate minţi ale puterii reale care scriu astăzi. Nuanţa, ironia şi rafinamentul sunt esenţa gândirii sale”. (Susan Sontag, critic literar american, în colecţia de eseuri ”Styles of Radical Will” – 1966). Autoarea concluzionează: ”Astfel, marele filozof român, găsindu-şi refugiul prin scriere, în cele din urmă a lăsat omenirii un tezaur literar nespus de preţios, conţinutul operelor filosofice fiind despre lume şi răul din acest univers, despre cultura şi identitatea propriului neam, dar şi despre propriile manifestări condiţionate de cotidianitate şi mediul înconjurător”.
Câteva aforisme inedite din creaţia lui Stanislaw Jerzy Lec, în traducerea lui Nicolae Mareş: ”Dacă vrei să întinzi stindardul, trebuie să mergi împotriva vântului” (foarte profund!). ”Happy-end-ul omenirii e posibil. Dar ce va urma după aceea?” (foarte actual!). ”Cum de nu s-a născut credinţa că suntem produsul unei Greşeli. Probabilitatea ar fi fost poate prea mare?” (foarte amuzant!).
O remarcabilă prezentare a marelui pictor Salvador Dali îi aparţine lui Nicolae Predescu, care semnează materialul ”Salvador Dali – pictor suprarealist”. Trecere în revistă complexă, care începe cu analiza detaliată a conceptului de suprarealism (curent celebru care, după ce a început ca un simplu protest anticonvenţionalist, a îmbrăţişat doctrina lui Freud şi a promovat, între altele, eliberarea eului de normele raţiunii; printre marii suprarealişti îi putem aminti pe André Breton, Max Ernst, Paul Klee şi alţii) şi continuă cu prezentarea personalităţii plurivalente a geniului spaniol (reproduceri după operele lui Dali însoţesc, de altfel, tot sumarul ediţiei). Semnatarul articolului concluzionează: ”Salvador Dali este artistul care, prin tot ceea ce a creat, prin atitudinile sale de răzvrătire, prin apariţii excentrice, prin afirmaţiile sale, se poate numi unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai curentului suprarealist”.
Ion Popescu-Brădiceni propune un foarte original poem în ”Caietul de dictando al lui Homo Existens”, cu asocieri surprinzătoare şi care fac cititorul să vibreze într-un fel aparte. Câteva exemple: ”de stelele verzi din cămară/se spânzură şarpele serii când plouă/în liniştea Păsării clară,/în spatele căreia în şir înviară (…)” , ”Cireşii-n seminţe tresar din oglinzi./Bătrânii-s pe Muntele Sacru,/sătui de Cetate şi prea suferinzi/că viaţa le-a fost numai un simulacru”. Şi un final ce trimite către zona metafizicului: ”Noi chinuim Eternul cu vorbele deşarte/ale acestei Lumi şi cauza amarei/singurătăţi e Nescrisul (…)”.
George Petrovai semnează un eseu incitant, intitulat ”Nevoia omului de fericire”, pornind de la premisa că ”fericirea este o năzuinţă neîntrerupt umană”, ”ce poate şi trebuie să fie convertită în realitate” şi ridicând problemele raportului dintre fericirea umană şi cea colectivă. În opinia autorului, care se bazează pe chiar învăţăturile Mântuitorului, trebuie să adunăm acele bogăţii supra-terestre, nepieritoare, care ”nu pot să vină decât din lăuntricitatea omului”. Căderea în păcat şi izgonirea din Rai au perturbat echilibrul şi armonia, dar procesul nu este ireversibil.
Rodica Elena Lupu propune o poezie în egală măsură lirică şi filosofică, după cum se poate vedea din următoarele fragmente: ”Muzica, sunetul abstract/de-a dreptul/duhul lumii. (…) Totuşi, muzica/e mai puţin/decât tăcerea însăşi” (Muzica). Sau: ”Ai creat în juru-ţi/un mit al trecerii/prin necunoscut,/Îmbrăţişare/dai gândului tainic/sub arc de curcubeu” (Valoarea clipei).
Mai semnează Constantin Miu, Sebastian Golomoz, Marin I. Arcuş, Ioana Stuparu, Nicolae Nistor, Anatol Eremia, Ionuţ Ţene, Lucia Cosmina Vlad, Al. Florin Ţene, Ioan Florin Tuinea, Ioan Gâf-Deac, Vavila Popovici, Ion Haineş, Mihai Horga, Ion Pachia Tatomirescu, Petru Hamat, Mihaela CD, Lazăr Popescu, Florina Calafeteanu, Mircea Tutunaru, Aurelian Belei, Nicolae Mătcaş, Daniel Ioniţă, Silviu Doinaş Popescu, Czeslaw Dzwigaj, Robert Frost, Ciprian Vestemean, Nicolette Orghidan, Mariana Zavati Gardner, George Filip, Filip Tudora.
