În cel mai recent număr (octombrie a.c.) al revistei de cultură universală ”Constelații diamantine”, Nicolae Mareș evocă figura Reginei Maria în materialul intitulat ”Regina Maria a României – Diplomat desăvârșit, sau Steaua de pe cerul nopții”. Arătând că a fost o personalitate proeminentă și complexă care a fost devotată ca nimeni alta națiunii române, autorul face un istoric al desfășurării mai multor evenimente diplomatice de importanță capitală. Relația istorică cu Polonia este reliefată în continuarea materialului intitulat ”Maria – regină onestă a unei țări demne”.
Mihai Caba dedică un articol strălucitei Școli Ardelene, sub titlul ”Școala Ardeleană, avangardă a iluminismului românilor din Transilvania”.
Promulgată prin Legea nr. 93 din 2014, ziua de 11 octombrie este declarată sărbătoare națională dedicată omagierii Școlii Ardelene. La 11 octombrie 1754, episcopul greco-catolic al Bisericii Unite cu Roma, Petru Pavel Aron, a semnat decretul de înființare la Blaj a primelor școli sistematice și moderne cu predare în limba română. Acest prim nucleu iluminist avea să conducă la apariția Școlii Ardelene. Este prezentat istoricul acestei instituții de referință în cultura autohtonă și sunt de asemenea amintite exegezele de valoare care se referă la ea.
Materialul este ilustrat cu o reproducere a Grupului statuar Școala Ardeleană, creație a sculptorului Romulus Ladea.
”Timpul maturității depline” se intitulează micro-eseul (mai curând, un poem în proză) semnat de Doina Drăguț în care autoarea oferă cititorului un periplu melancolic-meditativ prin universul naturii, străbătut de om (cu a sa percepție minunată, dar limitată existențial): ”Toamna, coborâtă triumfal, în deplinătatea roadelor, duce mai departe dorul nebun de-a fi muguri și flori, și se întinde, într-o cuprindere răcoroasă a ființei noastre totale, prin clipe de trăire emoțională, către viziuni transcendentale”.
”Evadatul din Scriitopia – A XXVII-a ediție a Atelierului Național de Poezie și Critica Poeziei “Serile la Brădiceni” – un eveniment remarcabil” este titlul sub care Ion Popescu-Brădiceni reflectă, pe larg și cu acribie, manifestarea la care au participat nume importante din lumea literelor autohtone și unde s-au acordat premii de referință.
”Mitul prometeic în literatură” este titlul sub care Lucia Cosmina Vlad propunere o doctă trecere în revistă a cunoscutei legende. Considerat binefăcătorul omenirii pentru gestul său de a fura focul de la zei și a-l dărui oamenilor, Prometeu se află în centrul unui mit cu arie și implicații mai largi, fiind amintită și celebra Cutie a Pandorei (de fapt, un ulcior care conținea toate relele, cum reiese din text, n.n.) ca alt element al răzbunării lui Zeus împotriva oamenilor.
Mulți autori au preluat acest mit de o importanță aparte în scrierile lor, printre aceștia numărându-se Fulgentius, Eschil, Goethe, Shelley, Byron din literatura universală, iar din cea românească Al. Odobescu, Panait Cerna, Victor Eftimiu, Alexandru Philippide și alții.
Eroului din mitologia elenă i se atribuie și însușiri de demiurg.
Știința și religia – două abordări, aceleași necunoscute
Arătând că, de fapt, nici știința și nici religia nu au reușit să răspundă total, deplin întrebărilor existențiale de felul ”cine suntem, de unde venim și încotro ne îndreptăm?” și, ca atare, omul care nu cade în păcatul exhaustivității trebuie să ia (cu prudența necesară, desigur) elemente din ambele, în drumul său niciodată terminat spre cunoaștere, Radu Șerban face o incursiune în universul întrebărilor și răspunsurilor privind atât credința, cât și tehnologia ulrardezvoltată. ”Inteligența artificială și credința” este titlul sub care sunt prezentate cititorului teme de interes, autorul opinând că actuala revoluție a inteligenței artificiale nu a apărut brusc, cum ar putea fi tentați unii să creadă, ci a fost pregătită de mult timp.
”Dacă prin „1984” Orwell condamna supravegherea oamenilor de către fratele mai mare, statul, acum fratele mai mare este corporativismul global”, constată cu amărăciune autorul, care evidențiază felul în care unele baze de date înregistrate ajung să cunoască despre noi ”mai multe decât noi”.
Revenind la cunoașterea prin religie, semnatarul materialului relevă că diferite credințe (creștinism, buddhism, șintoism, animism ș.a.) au pornit, fiecare pe un drum propriu, și au ajuns la concluzia existenței unei entități superioare, deasupra noastră, însă tainele existenței (atât pământene, cât și dincolo de aceasta) nu au fost în totalitate descifrate.
”Chestiunea vieții și a morții nu trebuie să mi-o pun. Are grijă Dumnezeu, pe care îl simt cu inima, nu prin rațiune. Știu că există o viață de apoi”, notează, spre final, autorul, care mai conchide că ”Între Dumnezeu și inteligența artificială, răspunsul nerostibil se află în fiecare dintre noi”.
O poezie elevată, de factură aparte, oferă cititorului Mirela Necula, sub genericul ”Poeme”. Autoarea reușește o mixare inspirată (și, probabil, nu foarte des întâlnită) a poeziei lirice, întrucâtva de factură romantică, cu cea de idee, esențializată. Poemele sale fac trimitere la sensuri superioare. În ”Adevăratul nume ce-l port”, trecând prin trei ipostaze, autoarea se va identifica, pe rând: ”Nimeni”, ”Eternă”, ”Iubire” – prima fiind, însă, rezultatul interacțiunii cu o lume perfidă. ”Să mă ierți, Manole bălai” face referiri din zona metafizicului la cunoscuta legendă și se încheie impresionant, surprinzător: ”Cu părul scăldat în nevrute, mă iartă Manole bălai/Nici măcar eu, adevărata Ana, nu am știut să te bucur, să stai”. ”Astăzi” este un poem dătător de fiori, izvorâți din lirică autentică: ”poate m-a nins prea mult cu gânduri fine/și cu idealuri ce au apus de la sine/poate m-au plouat alintător și prea tăcut/în pacea mea cu nopțile de lut”.
Petre Rău este semnatarul unei interesante cronici literare, sub titlul ”Pocăința lui Cain sau Abell contra Abel”, făcută romanului ”Păcatele domnului Abell”, de Melania Cuc, Ed. Vatra Veche, 2023. Pornind de la rezonanța biblică a numelui ”Abel”, care îi provoacă o tresărire involuntară, semnatarul recenziei face constatarea că eroul romanului este, de fapt, opus structural biblicului Abel, poate și de aceea având o literă dublată, pentru a se face distincția. Și relevă în continuare ”harul natural de povestitoare” al autoarei, care ”este dornică de a restitui adevărul istoric al unor evenimente, deopotrivă cu fragmente memorabile de actualitate recentă”, purtând apoi cititorul prin reperele esențiale ale narațiunii.
O radiografie teribilă a contemporaneității, pe care o vede ca pe un imens mecanism (aproape kafkian, n.r.) de manipulare și exploatare, pentru a-i îmbogăți pe cei deja avuți și a-i elimina, dacă se poate, pe cei săraci și ”neînsemnați” (cu ghilimele, fiindcă poate că tocmai aceia sunt însemnați în fața lui Dumnezeu, n.n.) face George Petrovai în eseul ”Celui ce are i se va da…”.
Soluția ultimă pare a fi în mâinile divinității, fiindcă omenirea și-a pierdut cvasitotal busola. Între altele, pentru că își ignoră propria esență și propria menire, neînțelegând că ”Nimic din ceea ce li se pare oamenilor (prin extensie națiunilor și statelor) că posedă, nu este al nostru, ci toate le-am primit – viață, sănătate, gândire, conștiință, dragoste, limbaj articulat!”.
Ediția este ilustrată cu reproduceri după lucrări ale pictorului român Nicolae Dărăscu, căruia Filip Tudora îi consacră la final un medalion, sub genericul ”Picătură de pictură”.
Mai semnează: Ionel Popa, Crina Decusară Bocșan, Marin I. Arcuș, Carmen Manea, Ion Deaconescu, Anca Sîrghe, Liliana Moldovan, Const. Lupeanu, Const. Miu, Galina Martea, George Ioniță, Ioan Voicu, Nicolae Bălașa, Ionuț Țene, Ioan C. Popa, Marin Rada, Iulian Patca, Vasilica Grigoraș, Fl. Smarandache.
