În cel mai recent număr (iunie 2022) al revistei de cultură universală ”Constelaţii diamantine”, Doina Drăguţ dedică un medalion aniversar (la împlinirea a 80 de ani) omului de cultură, scriitorului şi jurnalistului Al. Florin Ţene, rememorându-şi cum l-a cunoscut (în 1997, când a făcut o cronică literară cărţii acestuia ”Chipul din oglindă”) pe cel care ulterior avea să se alăture proiectului revistei ”Constelaţii diamantine”, editată sub egida Ligii Scriitorilor Români, al cărei preşedinte era.
De altfel – se arată în articol – ”prin organizaţia profesională „Liga Scriitorilor”, care peste timp va deveni o instituţie culturală importantă, Al. Florin Ţene a încercat să democratizeze mişcarea literară din ţara noastră”.
O nouă evocare a proeminentei figuri a lui Nicolae Titulescu propune Nicolae Mareş în ”Elena Văcărescu şi Camil Petrescu despre Nicolae Titulescu”. Semnatarul articolului arată că Elena Văcărescu ”cu mare admiraţie a relevat că timp de două decenii a colaborat, a gândit şi a suferit alături de el”, fiind o admiratoare declarată a ilustrului diplomat român, iar Camil Petrescu îl situa pe Titulescu printre cele mai reprezentative figuri ale culturii româneşti şi printre cei mai mari oratori ai timpului.
Poeta Doina Drăguţ propune, sub genericul ”Jocul minţii”, câteva scurte poeme filosofice din volumul ”Spaţiul din nelinişti”, Ed. Scribul, 1998 (o cronică a lucrării puteţi găsi în interior, sub semnătura lui Ion Prunoiu – ”Împăcarea poetică a contradicţiilor”). În asocieri scurte, dense, autoarea creionează instantanee spaţio-temporale surprinzătoare: ”Încercau să depăşească limitele/fiecare depindea de/posibilitatea/de a se deschide liber” (Posibilitatea de deschidere), ”(…) de pretutindeni/iscă armonie/chipul meu/întreg/se prelinge sângele în cer/de pe pământ” (De pretutindeni). Sau: ”sprijinită-n punct/ sporadic/se-nfioară-n spaţiul ei/tulburarea din oglindă” (Punct sporadic).
În ”Timp încordat”, sub genericul ”Oratoriu pentru pacea mondială”, Ion Popescu-Brădiceni propune un soi de periplu cosmic, trecând de la ”fluviile anamnetice” până la ”Câmpia Eternă”; călătorie iniţiatică, cu iz ezoteric, menită însă să ne ajute să descoperim un adevăr care ne este, de fapt, la îndemână: scopul existenţei este altul decât agonisirea de averi sau cucerirea de teritorii (atât de preţuite azi, n.n.), este acea perfecţionare a sinelui menită să ne (re)integreze în marele flux cosmic. Şi, după cum bine spune autorul, ”numai tăcerea să nu invadeze Întregul, numai Lumina să nu pedepsească pe cele-de-sine-stătătoare”.
Un interesant portret al marii artiste Maria Tănase (însoţit şi de o fotografie de epocă şi un facsimil cu semnătura interpretei) realizează Ion M. Ungureanu în materialul ”Maria Tănase – artist luminat”. Sunt evocate colaborarea cu orchestra lăutarilor din Gorj (Maria Tănase a solicitat Ministerului Învăţământului şi Culturii funcţia de folclorist la Taraful Gorjului pentru a iniţia şi supraveghea soliştii tineri), cu lăutarul Ionel Mihu, dar este redată şi o scrisoare (credem, de interes) pe care artista i-a adresat-o lui Dumitru Fărcaşu, la începuturile carierei acestuia. Semnatarul articolului evidenţiază şi aprecierile ”nobile” pe care contemporani de prestigiu ai celebrei cântăreţe le-au făcut la adresa ei. Printre ei, Nicolae Iorga şi Constantin Brâncuşi.
Din maximele şi aforismele semnate de Nicolae Mareş redăm doar câteva, lăsând cititorului plăcerea de a le parcurge în întregime în revistă: ”În zadar vei spera că cineva îţi va lua sau îţi va purta crucea” (cugetare profundă, pe care am întâlnit-o, sub o altă formă, şi la părintele Constantin Necula). ”Adevărul n-are rude. Adevărul adevărat s-a născut şi moare vitreg şi sărac”. ”N-ar fi rău ca soarta omului să rămână doar în grija filosofilor şi a teologilor, în niciun caz a politicienilor” (Într-adevăr, n-ar fi…). ”Înţelepciunea se-ascunde în vorbe puţine”.
O analiză pertinentă a celebrei opere sadoveniene ”Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă” face Ionel Popa în articolul ”Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă – roman istoric în haină realist-balzaciană”. Autorul enumeră mai multe tipuri de roman istoric (deosebit de cel de aventuri), printre care reconstituirea vecină cu erudiţia şi ştiinţa istoriei, apoi imaginarea unei poveşti pornind de la un eveniment consemnat de documentul istoric, şi în sfârşit romanul istoric-frescă, operă a unui scriitor realist. Ionel Popa opinează (argumentat) că Sadoveanu nu urmează modelele menţionate, creându-şi propriul roman istoric, în care elementele fundamentale ale scenariului sunt baladescul, mitul şi epopeicul.
Despre nevoia de modele (dar, din păcate, şi despre pierderea aproape totală a sensurilor şi valorilor autentice) scrie George Petrovai în ”Sensul imprimat al umanismului de către omul de lângă noi”. Între tipurile de modele necesare ”fiecărui om cu discernământ şi simţire”, autorul enumeră ”oamenii cunoscuţi, îndrăgiţi şi respectaţi/admiraţi”, ”sfinţii şi martirii/mucenicii creştini”, ”personajele memorabile din literatura universală”.
Dar ce facem într-o perioadă în care oamenii par a-şi fi pierdut reperele, în care ”la modă şi la putere sunt prostia crasă, necinstea cât roata carului, impostura, incultura şi nelegiuirea, respectiv în care la mare căutare sunt descurcăreţii mitocani, agramaţi şi cu patalamale rostuite (în ţară sau în străinătate?).
Îngemănarea (viitoare) dintre morală şi spirit, condiţie necesară pentru a genera axa condiţiei atotumane, trebuie să pornească de la maxima lui Cicero: ”Caracterul fără inteligenţă face mult, inteligenţa fără caracter nu face nimic”.
Mai semnează: Marin I. Arcuş, Iulian Chivu, Al. Florin Ţene, Livia Ciupercă, Andrei Breabăn, Tudor Nedelcea, Lucia Cosmina Vlad, Dragoş Niculescu, Vavila Popovici, Nina Istrate, Liliana Popa, Silviu Doinaş Popescu, Fl. Smarandache, Mioara Bahna, Nicolae Grigore-Lăcriţa, Silviu Doinaş Popescu, Angela-Monica Jucan, Nicolette Orghidan, Olimpia Mureşan, Titina Nica Ţene, Adalbert Gyuris, Maria Filipoi, Rodica Fercana, Marin Mihalache, Ioan Gâf-Deac, Filip Tudora.
