Într-o lume în care uniformizarea pare să facă legea, abdicarea, marți 30 aprilie, a lui Akihito, ne demonstrează că o țară poate fi ultramodernă fără să fie occidentală. Este unanimă părerea la Tokio că o nouă eră imperială se deschide acum în Japonia: cu un împărat atașat tradițiilor, dar deschis lumii în configurația actuală. Provocarea sa este, deci, de a menține cutumele unei instituții milenare, apropiind, concomitent, familia imperială de realitatea actualei epoci.
Miercuri, 1 mai, în cadrul unei ceremonii foarte sofisticate ce a durat doar șase minute, Naruhito, noul suveran, în vârstă de 59 de ani, a accedat oficial la tronul Japoniei, devenind cel de-al 126-lea împărat al acestei țări. La ceremonia respectivă, lângă Naruhito s-a aflat fratele său cadet, declarat prinț moștenitor al tronului. Femeile din familia imperială nu au participat la ceremonie, singura invitată fiind unica femeie ministru în guvernul lui Shinzo Abe. În primul său discurs, de data aceasta în prezența soției sale, Masako, și a unui public alcătuit din peste 260 de persoane, au relatat corespondenți ai agențiilor internaționale de presă, Naruhito și-a declarat în mod solemn «angajamentul de a acționa conform Constituției» și de a-și «îndeplini obligațiile de simbol al statului și al unității poporului, având întotdeauna poporul și rămânând întotdeauna alături de el». De remarcat faptul că este pentru prima oară în ultimii 202 ani când succesiunea are loc când cel ce abdică este încă în viață. Începând din 30 aprilie, la miezul nopții, fostul împărat Akihito devine «împărat emerit», iar Japonia intră în noua «eră Reiwa» (frumoasă armonie), după trei decenii de «eră Heisei» (desăvârșirea păcii). Evenimentul a fost mai mult de ordin cultural decât politic, aproape religios. Conform tradițiilor shintoiste, împărații japonezi descind din Amaterasu, Zeița Soarelui. Până în 1945, Hirohito, tatăl lui Akihito, era considerat o divinitate încarnată, precum faraonii. Istoria confirmă că aceasta este cea mai veche dinastie din lume, legenda situând-o undeva în secolul VIII înainte de Hristos.
Ruptură și continuitate
«Să nu ne așteptăm că Naruhito va fi o copie a tatălui său, chiar dacă vor exista și continuități», a explicat Kenneth Ruoff, director al Centrului de studii japoneze de la Universitatea din Portland…El va acționa într-o perspectivă ceva mai accentuat internațională», prin implicarea sa, spre exemplu, în problemele aprovizionării cu apă la nivel planetar. Încă ceva semnificativ: în perioada studiilor în Statele Unite și Marea Britanie, Naruhito s-a rupt oarecum de rigiditățile vieții imperiale, a intrat în contact cu noua lume. În 1993, face un pas ieșit din canoanele imperiale. Se căsătorește cu Masako Owada, născută într-o familie de diplomați și formată la Harvard și Oxford, dar neaparţinând lumii imperiale. Se spune că ea suportă cu greu regulile stricte ale Casei imperiale. Aflat în compania ei, protejând-o, Naruhito nu și-a ascuns nici el criticile la adresa modului de viață sufocant impus familiei imperiale.
Japonia, în fața unei «crize din ce în ce mai puțin silențioase»
În spatele unor aparente «ape liniștite», Japonia este la ora actuală preocupată de pericolul «declinului». Japonezii sunt temători că perioada fastă este deja de domeniul trecutului. Cunoscută ca a treia mare putere economică a lumii, Japonia trebuie acum să-și apere poziția în Asia în fața concurenței colosului chinez. Ea are de luptat cu o gravă problemă a depopulării. Populația Japoniei este îmbătrânită, iar indicele de fecunditate este de 1,4 copii per femeie. Mâna de lucru lipsește, în ciuda faptului că plecările la pensie au loc la vârste înaintate. Mai bine de jumătate din bărbații cu vârste între 65 și 69 ani continuă să muncească. Nu este exclusă revizuirea legislației mult prea restrictive privind imigrația, muncitorii imigranți reprezentând acum doar 3% din populația activă. Sigur, toate aceste dosare nu intră în competența împăratului, dotat cu un statut simbolic, ci în sarcina primul ministru nipon, susținut de o administrație puternică și un partid dominant, Liberal-democrat (la putere începând din 1955, cu excepția a două alternanțe – 1993/1994 și 2009/2012).
*
După ceremoniile din 30 aprilie (abdicarea) și cea din 1 mai prilejuită de accesul oficial al lui Naruhito la tronul Japoniei, vreme de câteva luni (până în 22 octombrie, când are loc întronarea) vor avea loc numeroase alte ritualuri. Mai întâi în ziua de 4 mai, când noul împărat va saluta mulțimea de la un balcon al Palatului regal, protejat de un geam. Abia în toamnă, împăratul și soția sa vor începe să poarte tradiționala îmbrăcăminte somptuoasă imperială, în cadrul unei fastuoase festivități de întronare la care vor participa circa 2.500 de personalități din Japonia și străinătate. Sâmbăta trecută, Japonia a intrat într-o perioadă excepțională de zece zile de concedii destinate celebrării tranziției imperiale.
