Zilnic se petrec mii de evenimente, dintre cele mai diverse, la noi sau pe glob. Avalanşa informaţiilor pare că nu mai poate fi stăvilită – desigur, afirmaţia este valabilă pentru cei care doresc (de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni) să rămână conectaţi la acest flux interminabil de informaţii, şi nu pentru segmentul minoritar care alege să se ghideze după principiile autorului elveţian Rolf Dobelli, expuse în cartea ”Arta de a trăi fără ştiri” (prezentarea noastră, aici).
Dacă facem, pentru moment, abstracţie de analizele economice, politice, sociale etc. serioase şi competente, merită să încercăm să observăm care sunt subiectele cel mai des abordate de presa autohtonă. Măcar ca exerciţiu.
O vreme, cutremurele şi informaţiile despre ”ce se poate întâmpla” cu conturile bancare ale românilor au ţinut capul de afiş.
Ce facem dacă mai vine un cutremur precum cel din ’77, câte cutremure mici au avut loc în această săptămână, cum ne putem trezi cu conturile bancare golite ş.a.m.d.
(Atenţie! Nu spun că nu trebuie luate măsuri de reabilitare a unor clădiri cu risc seismic ridicat sau că nu trebuie făcut un ”instructaj” de măsuri în caz de cutremur. Mă mir doar de frecvenţa cu care erau tratate aceste subiecte de presă).
Însă, miracol! A apărut epidemia de coronavirus şi centrul de greutate s-a mutat brusc, ferm şi eficient.
Şi în acest caz, nu vreau să sugerez că subiectul ar fi trebuit evitat de presă sau că nu ar fi fost importante măsurile de prevenire a răspândirii coronavirusului.
Dar să te trezeşti dimineaţa, să continui la prânz şi să te culci seara aproape numai cu ştiri sau dezbateri despre epidemia de coronavirus (unele dintre ele, din păcate, degenerând în dispute cam ca la piaţă) iar e un pic cam mult.
Însă, chiar şi dacă ne-au ajutat medicii şi bunul Dumnezeu să ieşim, în cele din urmă, învingători în lupta cu coronavirusul (poate nu total, dar oricum în bună măsură), să nu disperăm: variola maimuţei şi gripa tomatelor bat la uşă!
Să revenim la subiectul iniţial: în afară de pericole ce planează asupra conturilor bancare, de cutremure şi de epidemii, ce mai întâlneşti aproape la tot pasul (sau, în fine, adaptat la termenii presei online, ”la tot click-ul”?).
Nu trebuie să fii nici măcar un internaut hiperactiv sau un cititor asiduu pentru a remarca frecvenţa extrem de ridicată cu care sunt postate articole despre sex sau cu conotaţii sexuale: ”Vedeta cutare a alunecat pe scări şi s-a văzut tot” (hmm… cum de era presa acolo tocmai în acel moment? Dar bine că era!), ”s-a dus cu soţul în dormitor şi ce a văzut nu va putea uita toată viaţa” (aici nu cred că am redat mot-a-mot, dar ceva asemănător a existat, la un moment dat), ”Cum fac amor prinţesele Orientului” (nu zic că nu ar fi de interes, dacă petreci vreo vacanţă, vara, în Turcia, e bine de ştiut…).
OK. Sexul vinde, toată lumea ştie acest lucru. Şi probabil că niciun ”negustor de ştiri”, mai mult sau mai puţin onest şi animat de intenţii mai mult sau mai puţin lăudabile, nu poate face abstracţie de acest adevăr.
Dar ştiţi ce mi se pare cu adevărat hilar?
Ansamblul.
Adică rezultă un peisaj apocaliptic de genul ”poţi să mori oricând, chiar în următoarea clipă, din cauza unei catastrofe naturale sau a unui virus, poţi să rămâi fără niciun ban în cont din cauza unui atac informatic sau a unei prevederi bancare de care nu aveai habar, dar… nu-i aşa că te interesează ce se află sub desuurile vedetei X sau cum fac amor femeile dintr-o anumită zonă, ce trucuri sexuale mai există sau ce mai e ”nou” pe piaţă?
Un sex mic înainte de moarte sau de a rămâne falit?
Hai, nu zice nu… Viaţa e scurtă şi e păcat să nu te bucuri de ea…
