Stevland Hardaway s-a născut la 13 mai 1950 în localitatea Saginaw din Statul Michigan/S.U.A.; a fost o zi care – contrar oricăror coincidenţe superstiţioase – i-a adus mult noroc în viaţă, chiar dacă îi lipsea unul dintre marile daruri dumnezeieşti. Fiind al treilea din cei şase copii ai familiei Calvin Judkins şi Lula Mae Hardaway Morris, micuţului (născut prematur) Stevie vasele de sânge din spatele ochilor nu i-au ajuns până în faţă, fapt care a determinat detaşarea retinelor. Când avea doar 4 ani, mama sa şi-a părăsit soţul, mutându-se cu fiii ei la Detroit. Având un talent înnăscut pentru arta sunetelor, acel copil a luat lecţii de pian la vârsta de 7 ani şi a reuşit să stăpânească acest instrument peste numai 2 ani; a cântat în corul bisericii, a învăţat singur să cânte la armonică, tobe şi bas.
În anul 1961 băieţelul este descoperit cu totul întâmplător cântând la colţul unei străzi de către o rudă a trupei “The Miracles” care îl duce împreună cu mama sa la firma muzicală “Motown Records”; patronul acesteia îi face un contract de colaborare şi micul muzician lansează imediat hitul I Call it Pretty Music, but Old People Call It Blues/Eu o numesc muzica drăguţă, dar oamenii bătrâni o numesc blues. Când avea 13 ani (din nou o aparentă vârstă superstiţioasă, dar generatoare de mari şanse) băiatul aducea publicului hitul Fingertips în care el cânta şi interpreta melodia respectivă la armonică. În 1964 debutează în două filme: Muscle Beach Party şi Bikini Beach în care interpretează cântecele intitulate Happy Street şi Dance and Shout. În acelaşi timp el compune mai multe cântece printre care Tears of a Clown devenit repede un hit îndrăgit.
Perioada esenţială a carierei sale artistice se înscrie între anii 1972 şi 1976. Cuceresc radiourile lumii şlagăre ca: Superstition, You are the Shine of My Life, Sesame Street Song, Living for the City ş.a. Supravieţuind în mod miraculos unui grav accident rutier din august 1973, cântăreţul revine în martie 1974 într-un mare concert care a avut loc la “Madison Square Garden”. La 4 octombrie 1975 el cântă la Kingston/Jamaica împreună cu Bob Marley în cadrul unui concert de caritate care era dedicat persoanelor nevăzătoare.
În deceniile următoare cântăreţul american a dobândit o popularitate fără precedent, recunoscută ca atare nu doar în America, ci pretutindeni în lume. Albumul Hotter than July s-a bucurat de vânzări substanţiale; au apărut cântece îmbrăţişate de public cum ar fi: I Just Called to Say I Love You; Overjoyed in Square Center; The Woman in Red; Characters; Jungle Fever; Conversation Peace; A Time to Love etc. Am plăcerea de a prezenta cititorilor mei traducerea în limba română a versurilor unuia dintre acestea, intitulat: Am sunat doar ca să-ţi spun că eu te iubesc: “Nu avem niciun An Nou de sărbătorit,/Nici bomboane de ciocolată de dăruit,/Nu e prima zi a primăverii,/Nu e niciun cântec de cântat,/De fapt, e încă o zi obişnuită./Nu e ploaie de aprilie,/Nu e înfloritul florilor,/Nu e o sâmbătă de nunţi în luna iunie,/Dar ce e – e ceva adevărat,/Făcut din aceste trei cuvinte ce trebuie să ţi le spun./Am sunat să-ţi spun că te iubesc,/Am sunat să-ţi spun cât de mult îmi pasă,/Am sunat să-ţi spun că eu te iubesc/Şi vorbesc sincer, din adâncul inimii mele./Nu e apogeul verii,/Nu e căldurosul iulie,/Nu e luna recoltei, să lumineze gingaşa noapte de august,/Nu e briza toamnei,/Nu cad frunzele,/Nici măcar nu e timpul ca păsările să-şi ia zborul spre cerurile/din Sud./Nu e soarele Zodiei Balanţa,/Nu e Halloween-ul,/Nu spun mulţumesc pentru toată bucuria de Crăciun ce o aduci./Dar ce este, deşi atât de vechi, e totuşi nou,/Să-ţi umplu inima aşa cum trei cuvinte nu ar putea niciodată./Am sunat să-ţi spun că eu te iubesc,/Am sunat să-ţi spun cât de mult îmi pasă,/Am sunat să-ţi spun că eu te iubesc/Şi vorbesc sincer, din adâncul inimii mele, inimii mele,/inimii mele.”.
Numele acelui cantautor a fost tratat cu superlative de o întreagă pleiadă a oamenilor de artă care au dorit să colaboreze cu dânsul în numeroase înregistrări; printre ei s-au aflat: Andrea Bocelli, Barbra Streisand, Elton John, Paul McCartney, Frank Sinatra, Gloria Estefan, Michael Jackson, Julio Iglesias, Rod Stewart, Donna Summer, Paula Abdul, Whitney Houston etc. A fost prezent cu cântecele sale nemuritoare la manifestările comemorative dedicate lui Michael Jackson/2009, Whitney Houston/2012 şi Aretha Franklin/2018.
Cântăreţului american îi aparţin următoarele gânduri: *“Dacă un om nu are capacitatea de a vedea, nu înseamnă că îi lipseşte viziunea.”; *“Minţile se coc la vârste diferite.”; *“Cu toţii avem talent. Diferenţa constă în modul cum îl folosim.”; *“Nu poţi să îţi clădeşti viaţa pe aşteptările celorlalţi.”; *“Dacă priveşti un om în ochi pentru a-i descoperi caracterul, aceştia te pot minţi.”; *“Viaţa are înţeles numai atunci când lupţi. Triumful sau înfrângerea sunt în mâinile lui Dumnezeu. Haideţi atunci să sărbătorim lupta!”; *“Cele două mari avantaje pe care le-am avut la naştere au fost să mă nasc înţelept şi în sărăcie.”; *“Timpul este lung, dar viaţa este scurtă.”; *“Niciodată nu am crezut că a fi orb este un dezavantaj, niciodată nu am crezut că a fi negru este un dezavantaj. Eu sunt ceea ce sunt. Mă iubesc pe mine însumi!”; *“Când lumea mă întreabă care este melodia mea preferată, eu îl citez pe Duke Ellington şi spun că nu am scris-o încă.”; *“Un lucru pentru care am mare nevoie de timp este timpul de a iubi.”; *“Muzica, în esenţa sa, este cea care ne oferă amintiri. Cu cât un cântec este mai lung în vieţile noastre, cu atât vom avea mai multe amintiri despre el.”; “Fără nicio confuzie, eu cred că lumea are nevoie de mai multă dragoste, nu de ură, nu de prejudecăţi, nu de intoleranţă, ci de mai multă unitate, pace şi înţelegere. Punct.”.
De-a lungul anilor acest talentat cântăreţ a primit prestigioase titluri şi medalii cum ar fi: “Rock and Roll Hall of Fame”/1989; Premiul “Grammy” pentru întreaga sa carieră/1996; MusiCares Person of the Year/1999; “Johnny Mercer” Award/2004; “George and Ira Gershwin” Prize/2009; “Messenger of Peace”, United Nations/2009; Comandor al “Ordinului Artelor şi al Literelor”, Franţa/2010; Premiul “Wolf” pentru Artă, Israel/2021 şi multe altele.
Viaţa personală a fost marcată de trei mariaje: primul din perioada 1970-1972 cu cântăreaţa Syreeta Wright, cel de-al doilea din 2001 cu designerul de modă Kai Millard Morris, cel de-al treilea cu Tomeeka Bracy, început în 2017. Este tatăl a 9 copii în urma acelor căsătorii şi a altor relaţii de iubire. Numai că pe niciun fiu şi pe nicio fiică el nu a avut posibilitatea de a-i vedea cu ochii săi, ci doar de a-i mângâia cu dragostea părintească a propriilor mâini şi a vorbelor rostite!
În mai 2006 mama sa a decedat la Los Angeles în vârstă de 76 de ani. Despre dânsa el scrisese cândva acest gând: “Mama a fost cel mai bun profesor al meu, un profesor plin de dragoste, compasiune şi lipsit de frică. Dacă dragostea este dulce ca o floare, atunci mama este acea floare dulce a iubirii.”. În timpul concertului susţinut la 8 septembrie 2006 la Birmingham/Marea Britanie fiul ei a declarat că în urma grelei pierderi va începe din nou seria turneelor sale în străinătate: “Vreau să iau toată durerea pe care o simt, să sărbătoresc şi să uit totul.”.
Închei articolul meu cu relatarea unui fapt petrecut la începutul strălucitei cariere artistice a muzicianului american ajuns acum la venerabila vârstă de 75 de ani: atunci când şeful executiv al firmei “Motown”, Berry Gordy îi întocmise contractul de colaborare, producătorul Mickey Stevenson i-a dat numele de scenă Little Stevie Wonder spunând: “This boy is a wonder!”/“Băiatul ăsta este o minune!”.
Am dedicat aceste rânduri marelui cântăreţ, compozitor şi multi-instrumentist Stevie Wonder, asociindu-le cu sentimentele mele de sinceră preţuire şi admiraţie pentru felul în care a ştiut şi a reuşit să depăşească – printr-un talent formidabil şi prin eforturi inimaginabile – absenţa capacităţii naturale de a vedea şi să încânte o lume întreagă cu melodiile sale fermecătoare şi pline de profunde mesaje umaniste.
