Despre Ziua Alegătorului sau sexul îngerilor

Legenda spune că, în timpul asedierii Bizanțului de către otomani, dregătorii împăratului Constantin al XI-lea discutau aprins despre sexul îngerilor.

Realitatea zilelor noastre ne arată că în timp ce economia României este asediată de șomaj și austeritate, guvernanții noștri sunt preocupați de sărbătorirea Zilei Alegătorului și de masturbarea preșcolarilor.

Iată că istoria se repetă. Păstrând proporțiile, putem spune că decidenții noștri politici nu se deosebesc cu nimic de dregătorii bizantini care, total rupți de realitate, trăiau ”pe altă lume”, nefiind capabili să înțeleagă gravitatea momentului și nici necesitatea implicării lor în rezolvarea problemelor concrete ale realității.

A fi preocupat acum, în aceste momente dificile pentru economie, când nici nu au fost în stare să finalizeze PNRR-ul, de înființarea și finanțarea unei ridicole zile a alegătorului este ca și cum s-ar preocupa de definirea sexului îngerilor.

Asistăm la o atitudine de dezinteres și detașare frivolă față de realitate și de problemele reale și urgente ale țării.

Cum am putea altfel califica ”inițiative” legislative ca aceea a eliminării adresei de pe cărțile de identitate sau amendamentul introdus la legea educației sanitare prin care masturbarea este considerată o activitate normală a preșcolarilor?!

Cum să calificăm declarațiile conform cărora puterea de cumpărare a crescut în condițiile în care cresc prețurile și se îngheață veniturile?

Cum să luăm de bună declarația conform căreia ”România a ieșit cu fruntea sus din criză” când avem cea mai mare cifră a șomajului din ultimii zece ani, când avem cel mai mare procent de îndatorare externă din ultimii treizeci de ani, când menținem la un nivel real de periculozitate deficitul balanței comerciale, când avem cel mai mic nivel al investițiilor străine ca și cel mai mic procent de atragere a fondurilor europene din ultimii zece ani?

Utilizarea unor date statistice scoase din contextul raporturilor lor macroeconomice nu mai este acceptată de populație din simplul și elementarul motiv că acestea nu au nicio legătură cu realitatea cotidiană. Poate că teoretic/statistic, pe baza unor metodologii depășite, puterea de cumpărare a crescut, dar ”la fața locului”, la piață, românul vede în practică o creștere constantă în ultimele zece luni a prețurilor la alimente, o certă creștere a tarifelor pentru gaz și electricitate ca și o creștere a impozitelor și taxelor locale. Prețul medicamentelor a explodat, iar cel al carburantului urmează încet, dar sigur, un trend crescător.

Statistica arată, spre extazul guvernanților, că avem cele mai mici prețuri din Europa la alimente, dar guvernanții nu spun că statistica arată și că avem și cele mai mici venituri din Europa (la concurență cu Bulgaria). Extazul nu se mai justifică, din contră, este o mare tristețe.

Dar să dăm Cezarului ce este al Cezarului. Să prezentăm chiar părerea INS relativ la dinamica prețurilor pentru a ne convinge dacă ”am ieșit cu fruntea sus din criză” sau nici măcar nu am ieșit încă din criză, inflația fiind pe trend ascendent.

”Rata anuală a inflaţiei a urcat la 3,8% în luna mai a acestui an, de la 3,2% în aprilie, în condiţiile în care mărfurile nealimentare s-au scumpit cu 5,70%, mărfurile alimentare cu 1,52%, iar serviciile cu 2,78%, potrivit datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică (INS). Rata anuală a inflaţiei se va înscrie pe o traiectorie pronunţat ascendentă în lunile următoare şi va atinge nivelul de 4,1% în luna decembrie, conform Raportului trimestrial asupra inflaţiei publicat de Banca Naţională a României”.

Metaforic vorbind, în ansamblul construcției europene România este ca o casă de chirpici de la periferie. Vai de casa asta! Construcția este șubredă și se clatină la orice zguduitură, curge apa prin acoperiș și devine din ce în ce mai nelocuibilă.

Actualii decidenți politici ar trebui să se ocupe urgent de consolidarea acestei case, să înlocuiască chirpiciul cu cărămidă, să repare acoperișul, să o transforme într-o construcție solidă dând siguranța și încrederea de care au nevoie locuitorii ei.

În loc să se ocupe de astfel de treburi serioase și urgente, de reparări și consolidări de temelie și ziduri, decidenții noștri sunt preocupați de cele mai nesemnificative și neimportante treburi cum ar fi, păstrând exprimarea metaforică, culoarea perdelelor de la ferestre.

Renunțând la metafore, putem face o listă de ”treburi” concrete, serioase și urgente de care decidenții ar trebui să se ocupe imediat chiar dacă domniile lor consideră a fi prioritară campania electorală din interiorul PNL și USR-PLUS pentru alegerea președinților. Astfel:

• Schimbarea priorităților bugetare pentru a se respecta legea măririi alocațiilor pentru copii, considerate element vital al stimulării politicii demografice;
• Stimularea prin instrumente fiscale și administrative a industriei procesatoare în vederea valorificării superioare încă din acest an a producției agricole cu scopul reducerii importurilor de produse agro-alimentare și a prețurilor la raft;
• Conceperea unor politici de rezolvare a crizei din industria extragerii cărbunelui în vederea unei tranziții ecologice rezonabile, evitând o creștere importantă numărului de șomeri în această ramură (cca. 8000);
• Rezolvarea problemei subvențiilor pentru fermieri, fără de care aceștia nu își pot înființa culturile pentru producțiile viitoare.
• Crearea unei scheme de tip ajutor de stat/ credit subvenționat pentru rezolvarea problemelor cauzate de inundații;

Acestea ar fi ”treburi” imediate, dar obiectivul central al acestor zile este definitivarea PNRR, care ar trebui să fie conceput ca un program de dezvoltare strategică. Tot efortul de care poate da dovadă actualul guvern trebuie îndreptat spre finalizarea PNRR în vederea validării cât mai rapide de către Comisie, în speranța că vom putea primi fonduri chiar pe parcursul acestui an.