Digitalizarea activității economice este o necesitate, dar sub nicio formă nu va elimina evaziunea fiscală. De ce? Pentru că evaziunea fiscală are alte ,,trasee” economice decât cele oficiale. Pe lângă evaziunea fiscală ,,legală”, vezi paradisurile fiscale, avem evaziune prin neîntocmirea documentelor legale, cu alte cuvinte avem o economie paralelă, dacă se poate numi așa, ori aici nu se întocmesc documente, așa că la ce folosește digitalizarea în ceea ce privește reducerea evaziunii fiscale? Digitalizarea este pentru cei corecți! Cei care vând, de exemplu, fără documente, o vor face și în prezent, după ce a fost introdusă obligativitatea e-factura. Pe ei nu-i afectează cu nimic că s-a introdus e-factura, în schimb pentru micii întreprinzători corecți aceasta este o adevărată pacoste: cheltuieli suplimentare cu dotarea tehnică (calculator, programe informatice, semnătură digitală etc.), lipsa abilității de a procesa pe calculator, timp suplimentar consumat pentru încărcare-descărcare facturi etc. Și pentru ce? Pentru câteva facturi pe lună? Chiar dacă se vinde doar cu amănuntul, tot este necesară toată această tevatură, cel puțin pentru facturile primite de la furnizorii de utilități. Cu toate acestea nu putem să nu vedem că există și avantaje, chiar foarte mari, prin digitalizarea instituțiilor de stat, dar mai ales avantajele se pot observa la interacțiunea contribuabililor cu aceste instituții. De exemplu, toate declarațiile care trebuie depuse la ANAF, informațiile pe care sunt solicitate, de contribuabili sau de către ANAF, situațiile financiare anuale, semestriale și multe alte documente, plata impozitelor și taxelor locale etc., se pot transmite electronic, ceea ce este un mare câștig de timp. Acest lucru nu se poate contesta, dar, totuși, dacă privim sistemul e-factura, vedem că lucrurile trebuie privite mai nuanțat. Personal, aș fi optat pentru un sistem obligatoriu în ceea ce privește e-factura referitor la contribuabilii mari, mici și mijlocii, pe când pentru microîntreprinderi acest sistem să fie opțional. De ce? Pentru că pentru microîntreprinderi acest sistem aduce cu el niște cheltuieli considerabile raportate la cifra de afaceri și o birocrație care este greu de depășit, mai ales pentru microîntreprinderile cu cifră de afaceri de până la 60.000 euro pe an. Tot în această paradigmă se înscrie și raportarea SAF-T, raportare care din 2025 va include și microîntreprinderile. Ei bine, atunci va fi și mai complicat! Probabil foarte multe microîntreprinderi vor dispărea, pur și simplu, soluția fiind micile activități independente, respectiv PFA, I.I, IF.
Concluzia ar fi aceea că digitalizarea trebuie să fie un instrument care să ajute contribuabilii, nu o amenințare a acestora, asta din simplul motiv că pe evazioniști nu-i interesează deloc digitalizarea, ei vor merge mai departe cu această atitudine. Pentru rezolvarea problemei evaziunii există alte instrumente care să ajute la reducerea ei, că de eliminare completă nu poate fi vorba, nimeni nu a reușit acest lucru. Iar să facem din digitalizare un fetiș este și mai contraindicat, asta ne-ar arăta cât de mult suntem deconectați de la realitate.
