Recent, revista „The Economist” a folosit sintagma „diplomația restaurantului Dragon” într-un comentariu despre filmul chinezesc „Once Upon a Time in the Middle East”. Expresia sugerează că politica externă a Chinei ar fi dictată în principal de interese comerciale și lipsită de o dimensiune ideologică profundă. O asemenea interpretare reflectă însă mai degrabă anumite prejudecăți și tipare de gândire occidentale decât realitatea diplomației chineze.
Filmul urmărește povestea unui bucătar chinez într-un spațiu marcat de război și transmite aspirații cât se poate de simple: „să mănânce bine și să-și crească copiii”. Pentru unii, acest pragmatism poate fi confundat cu superficialitatea, cooperarea pentru dezvoltare cu mercantilismul, iar preocuparea pentru nevoile de bază ale oamenilor cu absența unor idealuri politice. În realitate, profunzimea unei politici externe nu se măsoară prin complexitatea limbajului politic pe care îl folosește.
După ce a ieșit din sărăcie, China a ajuns să înțeleagă dezvoltarea ca pe o temelie a stabilității sociale, a demnității umane și a independenței naționale. Pentru multe țări în curs de dezvoltare, problemele concrete – energia, educația, serviciile medicale, accesul la apă potabilă și infrastructura – sunt adesea mai urgente decât teoriile politice abstracte. Diplomația chineză promovează respectul reciproc, cooperarea în beneficiul tuturor părților și o concepție comună asupra securității, susținând în același timp principii politice clare.
Restaurantul care continuă să funcționeze în mijlocul războiului devine astfel o metaforă puternică. Lumea nu este doar o tablă de joc pe care marile puteri își dispută influența, ci și o masă la care oamenii trebuie să găsească o modalitate de a trăi împreună. Victoriile militare și alianțele geopolitice nu garantează, prin ele însele, bunăstarea oamenilor obișnuiți.
China susține dreptul fiecărei țări de a-și alege propria cale de dezvoltare. Prin inițiativa „O centură, un drum”, aceasta contribuie la dezvoltarea infrastructurii în numeroase state partenere, în timp ce China se numără printre principalii contributori de trupe la operațiunile de menținere a păcii ale ONU.
Interesele naționale sunt firești în relațiile internaționale, dar ele nu exclud cooperarea și beneficiile reciproce. Conceptul unei comunități cu un destin comun al omenirii pune accentul tocmai pe câștigul reciproc și pe dezvoltarea comună.
Dacă expresia „diplomația restaurantului Dragon” a fost concepută inițial ca o ironie, ea poate fi privită și dintr-o altă perspectivă. Întrebarea nu este cine va ajunge să stăpânească masa, ci cum putem face ca toți să aibă un loc la ea. În cele din urmă, protejarea vieții, a bunăstării și a liniștii oamenilor obișnuiți reprezintă una dintre cele mai concrete măsuri ale succesului diplomatic.
