Studiu Horváth
– Deși peste 94% dintre companiile analizate de Horvath în „CSRD Study 2025” respectă cerințele tehnice ale directivei CSRD, doar 65% transformă raportarea într-un instrument de management strategic
– Cu toate că dimensiunea medie a unui raport de sustenabilitate este de 125 de pagini, iar 80% dintre cele analizate depășesc 80 de pagini, doar 12% dintre companii identifică oportunități în rapoartele de sustenabilitate, în timp ce impacturile (63%) și riscurile (25%) domină conținutul acestora
– Majoritatea companiilor prioritizează reducerea riscurilor și respectarea cerințelor, în defavoarea utilizării sustenabilității ca un avantaj competitiv sau ca o sursă de inovație.
Peste 94% dintre companiile europene aflate sub incidența Directivei privind raportarea sustenabilității (CSRD) respectă cerințele de conformitate. Totuși, doar 65% dintre acestea își transformă raportarea într-un instrument de management strategic, arată un studiu realizat de Horváth, companie internațională de consultanță în management, activă în România din 2005.
Intitulat „CSRD Study 2025”, studiul analizează modul în care companiile europene respectă prevederile Corporate Sustainability Reporting Directive (CSRD) și se aliniază standardelor ESRS (European Sustainability Reporting Standards).
Printre temele cel mai frecvent raportate se numără schimbările climatice (E1), utilizarea resurselor și economia circulară (E5) , precum și forța de muncă proprie (S1) – acestea fiind și domeniile în care se stabilesc cel mai des obiective concrete. În schimb, temele legate de biodiversitate (E4), comunități afectate (S3) sau consumatori finali (S4) sunt rar însoțite de ținte măsurabile, deși sunt raportate ca fiind relevante.
În contextul raportării sustenabile, „material topics” sunt acele teme care reflectă impacturile semnificative ale activității unei companii asupra mediului, societății sau economiei și care pot influența deciziile stakeholderilor. CSRD impune aplicarea principiului „dublei materialități”: atât din perspectiva impactului asupra companiei (materialitate financiară), cât și a impactului companiei asupra mediului și societății (materialitate de impact). Cu toate acestea, studiul Horváth arată că doar o parte dintre companii oferă o descriere detaliată a procesului de analiză de dublă materialitate, iar și mai puține stabilesc obiective clare pentru temele identificate ca fiind esențiale.
În medie, fiecare companie a raportat 39 de teme de tip IRO (impacturi, riscuri și oportunități), dintre care 63% sunt impacturi (majoritar cu impact negativ), 25% sunt riscuri și doar 12% reprezintă oportunități. Accentul cade, așadar, pe conformare și gestionarea riscurilor, mai degrabă decât pe identificarea beneficiilor strategice ale sustenabilității.
Peste 50% dintre companii fac referire în rapoartele lor la Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (Sustainable Development Goals — SDG) ale ONU, în special în sectoarele financiar, retail și bunuri de larg consum, industrii unde presiunea investitorilor este mai pronunțată.
GHG Protocol (Greenhouse Gas Protocol) este standardul dominant pentru raportarea emisiilor de CO2. Companiile cu intensitate ridicată a emisiilor – precum energie, auto sau chimie – tind să raporteze mai multe categorii de emisii, în timp ce companiile din tehnologie, servicii financiare și asigurări oferă niveluri mai reduse de detaliere, ceea ce reflectă o capacitate diferită de integrare a cerințelor CSRD în funcție de modelul de business.
„Conformarea tehnică nu este suficientă. Companiile care vor face diferența în această nouă eră a transparenței sunt cele care folosesc raportarea sustenabilă ca instrument de guvernanță, integrare strategică și comunicare cu investitorii. Pentru a aduce valoare reală business-ului, este nevoie ca sustenabilitatea să fie integrată în managementul performanței și al riscului, precum și în sistemele de control intern, în timp ce eficiența raportării poate fi sporită prin automatizare și inteligență artificială”, afirmă Sergiu Cărată, Senior Project Manager, Horváth România.
La nivel formal, structura rapoartelor este predominant tabelară (în 92% dintre cazuri), însă doar 20% dintre companii oferă o reprezentare vizuală a procesului de analiză de materialitate. Doar 45% dintre companiile analizate oferă o matrice detaliată la nivel de sub-teme, ceea ce indică un potențial ridicat de îmbunătățire în ceea ce privește transparența și accesibilitatea informațiilor.
Mărimea medie a unui raport de sustenabilitate este de 125 de pagini, iar 80% dintre acestea depășesc 80 de pagini. Potrivit Horváth, numărul optim de pagini ale unui raport de sustenabilitate se situează între 80 și 160 de pagini, o dimensiune care ar permite abordarea tuturor temelor esențiale (material topics).
„CSRD Study 2025” s-a bazat pe analiza a 100 de rapoarte de sustenabilitate, publicate până la 21 martie 2025, elaborate de companii din 14 țări europene (inclusiv 3 din afara UE: Elveția, Norvegia, Regatul Unit), din nouă industrii (tehnologie și telecom, auto, banking și servicii financiare, energie, asigurări, retail și altele). Distribuția companiilor după mărime: 31 au sub 10.000 de angajați, 36 între 10.000 și 50.000, iar 33 peste 50.000 de angajați.
