În ultimele luni, discuția despre fiscalitate s-a concentrat aproape exclusiv pe impozitul pe profit și pe modul în care noile reguli vor afecta companiile. Mai puțin discutat este însă faptul că impozitele nu acționează doar asupra profitului, ci și asupra structurii de cost a business-urilor, iar acest efect ajunge, în final, în prețurile plătite de consumatori, arată un comunicat de presă. Un exemplu relevant este impozitul pe clădiri comerciale și logistice, un cost fix care apasă direct asupra modelelor de business bazate pe spații mari, stocuri și logistică extinsă – exact modelul dominant în retailul de materiale de construcții. Acesta poate ajunge să reprezinte între până la 1% din adaosul comercial, iar costul va fi transferat mai departe, în prețul final al materialelor de construcții.
„Atunci când costurile fixe cresc pe întreg lanțul – de la producție la retail – ele nu dispar, ci se transferă în preț. De aceea vedem o presiune structurală, nu conjuncturală, asupra prețurilor. Acest context creează o oportunitate clară pentru modele de business care funcționează ca platforme și reduc dependența de spații fizice mari și de lanțuri logistice costisitoare”, declară Cosmin Raileanu, fondator Depozit Virtual.
Pentru clădirile comerciale și logistice mari, impozitul se calculează ca procent din valoarea impozabilă a construcției, cu cote stabilite la nivel local. În practică, pentru spații evaluate la zeci de milioane de euro, acest impozit anual poate ajunge la zeci de mii sau chiar peste 150.000–200.000 de euro per unitate, în funcție de oraș și de nivelul de taxare.
Privit izolat, raportat la cifra de afaceri, acest cost poate părea marginal. Impactul real apare însă atunci când este raportat la marja comercială, mai ales în retailul de volum, unde impozitul pe clădire poate ajunge să reprezinte între 0,3% și 0,7% din adaosul comercial, apropiindu-se în unele cazuri de 1%. Aceste costuri nu dispar și nu rămân la nivel contabil – ele sunt transferate mai departe, în prețul final al materialelor de construcții.
Un lanț comercial neadaptat la prezent
Modelul actual al distribuției de materiale de construcții a fost gândit într-o perioadă în care spațiile fizice erau mai ieftine, impozitele pe clădiri aveau un impact redus, stocurile mari erau considerate un avantaj.
Astăzi, acest model devine tot mai costisitor. Sunt mii de metri pătrați de depozite care nu adaugă valoare materialului, dar adaugă costuri fixe: impozite, utilități, întreținere, personal și logistică internă. Toate aceste costuri sunt incluse, direct sau indirect, în prețul final.
Cum se simte impactul la nivelul consumatorului
Pentru clientul final – fie că este vorba despre o persoană care își construiește o casă sau despre un dezvoltator – diferența nu se vede în calitatea materialului, ci în prețul plătit. Materialul este același, dar drumul până la șantier este mai lung și mai scump.
În acest context, impozitul pe clădiri nu face decât să accelereze o realitate deja existentă: lanțurile logistice lungi devin din ce în ce mai greu de susținut.
„Impozitul pe clădiri pune presiune pe un model de business construit pentru o altă epocă. Sunt mii de metri pătrați de depozite care nu adaugă valoare materialelor, dar adaugă costuri. În momentul în care aceste costuri cresc, ele nu pot fi absorbite, ci se transferă în preț. Asta explică de ce materialele se scumpesc chiar și atunci când producția nu se schimbă.”, completează Cosmin Raileanu, fondator Depozit Virtual.
„Industria materialelor de construcții va fi nevoită să se adapteze. Nu vorbim despre dispariția magazinelor fizice, ci despre nevoia de a regândi lanțul prin care materialele ajung de la fabrică la șantier, într-o piață care a rămas mult prea tradițională.”
O presiune care va continua
Pe fondul presiunii fiscale și al costurilor fixe tot mai mari, piața va fi forțată să-și regândească structura. La fel cum s-a întâmplat în alte industrii, inclusiv în retailul de fashion, modelele rigide, bazate pe active imobiliare mari, pierd treptat din eficiență.
Impozitul pe clădiri nu este cauza tuturor scumpirilor, dar este un factor care expune limitele unui sistem costisitor, construit într-o perioadă în care condițiile economice erau diferite.
Surse
Impozitul pe clădiri nerezidențiale în România este reglementat prin Codul Fiscal, iar nivelul de taxare este stabilit de autoritățile locale, în limitele prevăzute de lege.
- Legea nr. 227/2015 – Codul Fiscal, Art. 458 – Impozitul pe clădirile nerezidențiale stabilește că impozitul se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2% și 1,3% din valoarea impozabilă a clădirii, cotă stabilită prin hotărâre a consiliului local
https://www.sintact.ro/legislatie/monitorul-oficial/codul-fiscal-din-2015-legea-227-2015-16950032/art-458 - ANAF – Codul Fiscal (text consolidat)
cadrul general privind impozitele și taxele locale, inclusiv clădiri comerciale și logistice
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_2018.htm - PwC România – Tax Summaries confirmă intervalele de taxare aplicabile clădirilor nerezidențiale și modul de stabilire a cotelor la nivel local
https://taxsummaries.pwc.com/romania/individual/other-taxes - Hotărâri ale consiliilor locale care stabilesc anual cotele efective de impozitare pentru clădirile comerciale și logistice, în funcție de localitate (ex.: București, Cluj-Napoca, Timișoara, Brașov)
Cotele exacte de impozitare diferă de la un oraș la altul, în funcție de deciziile autorităților locale și de valoarea impozabilă a clădirilor.
