Pe măsură ce negocierile pentru un posibil acord de pace în Ucraina se intensifică, atenția se concentrează din nou asupra Donbasului – regiunea estică formată din provinciile Donețk și Luhansk, epicentrul ambițiilor Kremlinului și punctul nevralgic al conflictului.
Donbasul a fost, în epoca sovietică, unul dintre motoarele industriale ale URSS, cu mine de cărbune, oțelării și terenuri agricole fertile. Zona are acces la râuri importante și la Marea Azov, fiind vitală din punct de vedere economic și militar.
Din punct de vedere cultural și lingvistic, Donbasul a fost perceput drept cea mai „rusească” parte a Ucrainei, cu o populație semnificativă de vorbitori de rusă și o istorie de scepticism față de autoritățile de la Kiev.
Originea conflictului
După anexarea Crimeei în 2014, Rusia a sprijinit miliții separatiste în Donețk și Luhansk, care au preluat controlul asupra unor orașe cheie. Luptele dintre separatiștii pro-ruși și forțele ucrainene au provocat peste 14.000 de morți în următorii opt ani, potrivit datelor ucrainene.
În 2022, Vladimir Putin a recunoscut cele două regiuni drept „state independente” și, câteva luni mai târziu, le-a anexat unilateral, alături de Zaporijia și Herson, în urma unor referendumuri nerecunoscute internațional.
Controlul actual al frontului
Astăzi, Rusia controlează aproape întregul Luhansk și circa 70% din Donețk, dar nu a reușit să cucerească centura industrială din jurul orașelor Sloviansk, Kramatorsk și Kostiantynivka, transformate în bastioane ale apărării ucrainene.
Analiștii consideră că, în ritmul actual, ar fi nevoie de ani de lupte pentru ca Rusia să finalizeze ocuparea teritoriilor anexate. La fel, Ucraina are șanse reduse de a recuceri terenurile pierdute în est, dar păstrează linii defensive esențiale.
Costuri politice și strategice
Pentru președintele Volodimir Zelenski, cedarea restului Donețkului ar fi un act de sinucidere politică și o încălcare a Constituției. Sondajele arată că aproximativ 75% dintre ucraineni se opun oricărei cedări teritoriale.
În plus, pierderea Donețkului ar expune câmpiile centrale ale Ucrainei unei noi ofensive rusești, potrivit CNN. Pentru aliații europeni ai Kievului, o astfel de concesie ar încălca un principiu fundamental: agresiunea nu poate fi recompensată cu teritoriu.
Simbolism și miză geopolitică
Pentru Putin, Donbasul este mai mult decât un câștig militar: este parte a obsesiei sale pentru o „Rusie mai mare”, dificil de abandonat după ce regiunile au fost „integrate” oficial în Federația Rusă.
Pentru Europa și Occident, menținerea Ucrainei suverane și refuzul de a legitima anexările reprezintă un test critic pentru ordinea internațională bazată pe reguli.
Concluzie: Așa cum s-a întâmplat în 2014, Donbasul rămâne obiectul central al planurilor lui Putin și al rezistenței Ucrainei. Rezultatul negocierilor și al bătăliilor care continuă acolo va defini nu doar viitorul Ucrainei, ci și stabilitatea întregii Europe.
