După buget, educaţia are bani ca să dea şi altora

N-a mai rămas nici jumătate din visul perpetuat al educaţiei,  de a ajunge treptat să i se aloce 6% din PIB. După actuala rectificare bugetară a coborât la 2,9%, de unde iniţial pe anul acesta primise 3,02%. Deşi subfinanţarea educaţiei e de notorietate dincolo de cadrul domeniului, după explicaţii guvernamentale, cauzele diminuării bugetare ţin de surplus financiar: prea mulţi bani estimaţi pentru salarii, bani de nefolosit pentru că programul social căruia îi erau destinaţi nu funcţionează. Ca urmare, bani de la educaţie sunt redirecţionaţi către alte sectoare economice.

Educaţia, prin „voce” ministerială anonimă transcrisă, zice că „au fost obținute economii cu dobânzile aferente” de la „plata obligațiilor către personalul didactic generate de sentințele judecătorești”. De unde până unde aceste economii la dobânzi, explică președinte Federaţiei Sindicatelor din Educaţie „Spiru Haret“, Marius Ovidiu Nistor: „Au fost unități de învățământ care, în urma presiunilor MEN, nu au plătit dobânda penalizatoare, așa cum ar fi trebuit, preferând să plătească doar dobânda remuneratorie, care este mai mică“. Îndoiala e şi mai mare în privinţa estimării necesarului pentru salarii, profesorul Nistor socotind că „dacă ne gândim că, în fiecare an, în ultimele luni, sunt probleme cu fondurile pentru salarii, este puțin probabil ca Ministerul Educației Naționale să fi cerut mai mulți bani decât ar fi fost nevoie. În aceste condiții, riscăm ca în septembrie să nu avem toate catedrele ocupate, din cauză că directorii unităților de învățământ, pentru a se încadra în bugetul alocat, nu vor mai putea angaja cadre didactice cu contracte pe perioadă determinată. În plus, prin același proiect de act normativ, se blochează locurile neocupate din sistem, angajatorul putând să angajeze o persoană doar dacă are trei posturi neocupate, cu toate că foarte multe unități de învățământ se confruntă cu deficit de personal”.

Pentru Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI), ecomiile de la salarii sunt de neînţeles, din moment ce, sesizează preşedintele Simion Hancescu, „Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice nu se aplică corect: cadrele didactice care îndeplinesc funcţia de diriginte, educatoarele, învăţătorii, institutorii, profesorii pentru învăţământul primar, profesorii pentru învăţământul preşcolar, personalul didactic care are gradaţie de merit, personalul didactic din învăţământul special, personalul didactic care asigură predarea simultană ar trebui să beneficieze de majorări ale salariilor cu procentele prevazute de lege pentru fiecare categorie, prin aplicarea acelor procente la salariile aflate în plată şi nu prin raportare la salariile de bază din anul 2016”. Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale răspunde că FSLI are dreptate. La fel spun şi instanţele de judecată, dovada fiind că „prin sentinţele date, recunosc faptul că salariile categoriilor de angajaţi menţionaţi mai sus nu se calculează corect!”

Alţi bani economisiţi provin de la programul „Merg la școală”, un program social pe bază de vouchere pentru lucruri de şcoală. Explicaţia e că „până în prezent, actul normativ necesar derulării acestui program nu a fost aprobat”. Alte nevoi sociale la care să fie utili banii economisiţi, sistemul educaţional n-o mai avea? S-o fi rezolvat ceva din câte invadaseră actualitatea, precum toalete pericol mortal, masă caldă, transport, siguranţă, igienă, mai ales că noul an şcolar se apropie? În acest sens, inclusiv în legătură cu banii pentru nevoile şcolii, e de semalat recomandarea Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti (inspector general Ioana Mihaela Neacşu) şi Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi Bucureşti (preşedinte Eugen Ilea) adresată asociaţiilor şi comitetelor de părinţi, „să nu se implice în activităţi complexe de igienizare şi de reabilitare a spaţiilor şcolare, aceste acţiuni aflându-se în responsabilitatea exclusivă a autorităţilor administraţiilor publice locale”, cu sublinierea că inspectoratul şi federaţia „încurajează comunicarea directă a reprezentanţilor părinţilor cu directorii unităţilor de învăţământ, în vederea prioritizării investiţiilor care trebuie realizate şi a finalizării tuturor lucrărilor, până la debutul anului şcolar 2019-2020”, accentuând „că rolul de susţinător al activităţilor din şcoli pe care le au asociaţiile de părinţi trebuie să se manifeste în principal în zona procesului educaţional şi să nu greveze asupra bugetului familiilor elevilor, prin activităţi care nu aparţin ca responsabilitate acestora.” Recomandarea e de reţinut prin caracterul ei rezonabil: în locul frecventelor şi niciodată respectatelor interdicţii privind „fondul clasei”, „fondul şcolii”, un apel la temperarea implicării în activităţi complexe lasă loc intervenţiilor gospodăreşti, pe care bunul simţ ar fi bine să-l îndemne pe oricine să le aibă faţă de un loc în care vieţuieşte, aşa cum lasă loc şi dialogului despre nevoile financiare ale şcolii.