Material de opinie de Mihnea Galgoţiu-Săraru, Partener la Reff & Asociații | Deloitte Legal, liderul practicii de soluționarea disputelor
Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a publicat recent raportul anual privind starea justiției, care conține informații şi statistici privind activitatea tuturor instanțelor din România în anul 2020. Concluziile raportului reflectă în primul rând efectele majore ale pandemiei asupra sistemului de justiție, printre care scăderea volumului de activitate şi a indicatorilor de eficiență la nivelul tuturor instanţelor din ţară. Însă o analiză a raportului duce şi la alte concluzii interesante, cum ar fi creşterea unor tipuri de litigii sau, dimpotrivă, scăderea unor domenii care în trecut generau mai multă activitate judecătorească, precum și imaginea zonelor țării unde se concentrează cea mai mare parte a activităţii de instanţă. Nu în ultimul rând, se remarcă iniţierea procesului de digitalizare în justiţie pe fondul pandemiei, dar şi necesitatea sporirii fondurilor şi infrastructurii care să permită continuarea acestei reforme.
După ce, în ultimii patru ani, activitatea instanţelor s-a menţinut la un volum relativ constant, indicând un anumit nivel de maturizare şi stabilizare a sistemului nostru de justiţie, în 2020 s-a înregistrat o scădere de aproape 10% a dosarelor nou înregistrate pe rolul instanţelor. De asemenea, anul trecut au fost soluţionate cu aproximativ 240.000 de dosare mai puţin decât în anul precedent (o scădere de 12%) la nivelul întregii ţări. Ambele situații sunt explicate de CSM prin prisma barierelor logistice şi a climatului de insecuritate sanitară generate de pandemia de COVID-19. De altfel, raportul indică și faptul că pandemia a cauzat creșterea duratei de soluționare a dosarelor în 2020, precum și a duratei de desfășurare a ședințelor de judecată sau nerespectarea termenelor de redactare a hotărârilor judecătorești.
Majoritatea tipurilor de litigii au înregistrat o scădere la toate nivelurile de instanţă din ţară în cursul anului trecut. În mod surprinzător, deși la începutul pandemiei, estimările privind insolvențele erau sumbre, din cauza problemelor de lichiditate, în realitate, numărul procedurilor de insolvență s-a prăbușit, fiind înregistrate în 2020 cu aproximativ 25% mai puține dosare de insolvență decât în anul precedent. Este cea mai puternică scădere a numărului dosarelor de insolvență din 2016. Această evoluție poate fi explicată printr-o anumită eficacitate a măsurilor statului de combatere a măsurilor economice negative ale pandemiei, precum și prin maturitatea companiilor care trecuseră și prin criza financiară globală din 2008 și prin rapiditatea măsurilor implementate de acestea.
O importantă reducere de activitate se poate observa și în ceea ce priveşte litigiile contra autorităţilor publice (contenciosul administrativ), arie în care unele instanțe din România au înregistrat în 2020 o scădere a cauzelor nou înregistrate cu până la 20% față de anul precedent. Această evoluție nu poate fi explicată doar prin efectele pandemiei, întrucât se manifestă de mai mulți ani şi, deci, are mai multe cauze. Pe de o parte, ea reflectă efectele reformei legislative din 2018 în acest domeniu, care a redus numărul litigiilor ce intră în competența instanțelor specializate în contencios administrativ. Pe de altă parte, activitatea de control a unor autorități a scăzut, cel mai bun exemplu fiind Agenția Națională de Administrare Fiscală, ce şi-a redus constant activitatea de inspecţie începând din 2016. Conform rapoartelor ANAF, în anul 2020 au fost inițiate cu aproximativ 10% mai puține controale decât în anii precedenţi. Există însă premisele unui reviriment al acestui sector, având în vedere planurile autorităților de a spori numărul de controale fiscale – PNRR prevede creşterea numărului total de inspecţii fiscale cu 10% în anii următori, iar implementarea SAF-T este văzută ca o sursă suplimentară de informaţii pentru controalele fiscale documentare -, precum şi activitatea tot mai intensă a instituțiilor care pot aplica sancţiuni ce pot duce la întreruperi în activitatea companiilor, precum Consiliul Concurenţei sau ANPC. Toate acestea vor crea premisele unui posibil val de litigii administrative.
Singura materie care a înregistrat o creștere notabilă este cea a litigiilor de muncă. În ciuda activității mai reduse a instanțelor şi a piedicilor cauzate de pandemie, în anul 2020 au fost inițiate cu aproape 6% mai multe dosare față de anul precedent în ceea ce priveşte raporturile dintre angajați şi angajatori. Această situație poate fi explicată prin numărul mare de măsuri de restructurare a forței de muncă luate de companii în această perioadă. Potențialul de creștere a acestui tip de litigii există în continuare, având în vedere că în anul 2017 nivelul era cu 40% mai ridicat decât în 2020.
Raportul CSM indică şi alocarea teritorială a litigiilor din România. Astfel, cinci Curți de Apel şi instanțele arondate acestora înregistrează peste jumătate (55%) din activitatea tuturor instanțelor din România, ceea ce reflectă o activitate socială şi economică mai intensă. Este vorba despre Curțile de Apel din București, Craiova, Ploiești, Cluj şi Timișoara.
Nu în ultimul rând, raportul CSM reflectă şi modul în care justiția din România a început să se adapteze la noua realitate cauzată de pandemie, în principal prin demararea procesului de digitalizare, atât din perspectiva măsurilor deja luate, cât şi din perspectiva planurilor pentru viitor. CSM a evidențiat eficacitatea unor măsuri precum generalizarea utilizării dosarului electronic la nivelul întregii țări, lansarea serviciului de comunicare electronică a actelor de procedură sau chiar desfășurarea ședințelor de judecată prin video-conferință (în anumite cauze penale), dar totodată a subliniat că pandemia a scos la iveală neajunsurile dotărilor tehnice şi ale personalului IT din cadrul instanțelor judecătorești, cauzate de slaba finanțare a sistemului judiciar. Aceste concluzii pot fi analizate şi prin prisma Planului Național de Redresare şi Reziliență, care prevede că aproximativ 75% din fondurile alocate pentru reforma sistemului judiciar (în total, peste 220 de milioane de euro) vizează transformarea digitală a Justiției.
