Marian MOCAN – Vicepreședinte AMCOR, Director General Expert Consulting SRL Timișoara.
Conform lui PV Lewis, etica în afaceri este un set de principii sau argumente care ar trebui să guverneze conduita în afaceri, fie la nivel individual sau colectiv.
Cu alte cuvinte, printr-o definiție mai realistă, etica în afaceri urmărește să evalueze și să susțină cu argumente raționale valorile și normele morale care ar trebui să guverneze jocul economic, este studiul modului în care normele morale personale se aplică în activitățile și scopurile întreprinderii comerciale.
Vedem zilnic în diferitele mijloace de informare pe care le are la îndemână orice persoană fizică sau persoană juridică anunțuri și informații despre diferite posibilități de finanțare, una mai atractivă decât alta. Cu litere și cifre mari cu privire la banii pe care îi poți accesa, cofinanțarea pe care trebuie să o pui la dispoziție, faptul ca firma X sau firma Y este eligibilă, etc. Și mai ales contracte pe care trebuie urgent sa le semnezi pentru ca să se poate începe lucrul la respectivul proiect, să ajungi mai repede la finanțare.
Ce nu se spune în aceste anunțuri ar fi următoarele:
- Că programul nu s-a lansat încă (în foarte multe cazuri) deși el este cuprins într-o anumită listă de la un anumit organism sau minister
- Că suma cerută pentru cofinanțare este suma minimă pentru ca proiectul să fie eligibil dar că pentru punctaj suplimentar trebuie să pui bani într-un procent mai mare decât cel minim obligatoriu
- Că nu toate codurile CAEN sunt eligibile
- Că nu poți să accesezi anumite sume de bani pentru orice fel de investiție
- Că firma nu trebuie să fie în dificultate sau că trebuie să aibă profit operațional
- Că unele programe aleg proiectele în mod competitiv (nu după regula „primul venit – primul servit”) deci nu trebuie să depui proiectul în prima zi dacă ai un punctaj foarte bun
Îndemnul pentru a semna un contract cu condiții mai mult sau mai puțin corecte este foarte persistent, avansul ce trebuie plătit este diferit de la un caz la altul (de la cateva sute de euro la 1.000 euro sau mai mult). Și la multe contracte nu se asigură și implementarea proiectului (dacă va fi câștigător) asta rămânând în sarcina clientului.
Aceste exemple sunt tot mai frecvente în ultimul timp, mai ales după ce s-au lansat finanțări prin Programul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și a început și lansarea concretă a ciclului financiar 2021-2027 a fondurilor structurale primite de la Uniunea Europeană.
Așa după cum se observă calitatea proiectelor a scăzut foarte mult în ultimul timp o dată cu creșterea fondurilor alocate și apariția a noi posibilități de finanțare la care se solicită condiții minime de calitate și „cantitate” în loc de „calitate”. Aceste programe au dus la posibilitatea digitalizării și a înlocuirii (într-un anumit procent) a muncii consultanților cu sisteme „copy-paste” care pot fi făcute cu ajutorul unor programe informatice. Dar niciodată, un program informatic nu poate face un proiect complex, cu analiză cost beneficiu, cu estimări de fluxuri bine fundamentate, cu fluxuri tehnologice complexe.
O altă problemă care poate apărea este depunerea proiectului la programele care se evaluează după regula „primul venit – primul servit” și care au punctajul minim necesar. Este de notorietate faptul că pe piață exista programe de inteligență artificială (așa numiții „roboței”) care blochează numere de ordine și de pe un singur IP de calculator se pot depune într-un interval de până la 1 minut zeci sau sute de proiecte, ceea ce nu este deloc etic și corect. Acest lucru poate fi foarte ușor rezolvat daca sistemele de depunere ar introduce modelul CAPTCHA care se utilizează foarte frecvent dacă vrei să accesezi anumite site-uri sau blog-uri. Trebuie doar sa bifezi ca nu ești robot și să bifezi un număr de fotografii dintr-un total mai mare care arată anumite situații, vehicule, semne de circulație, etc. Prin utilizarea acestui sistem sau ceva asemănător s-ar elimina o posibilitate de acțiune incorectă a celor care utilizează programe de tipul celor amintite anterior.
Modelul consultanței clasice a început să se schimbe. În prezent avem mai multe situații (eu am identificat 3):
- Linii de finanțare care cer proiecte simple, ușor de făcut, care pot fi lucrate în mare parte cu inteligența artificială (aș numi acest gen de finanțări – vânzări – modelul supermarket – adică cât mai multă cantitate la o calitate cel mult medie)
- Linii de finanțare la care se cer proiecte complexe, dificil de realizat, la care consultanții trebuie să aibă experiență mare și la care inteligența artificială poate fi utilizată într-un procent foarte mic sau chiar deloc (aș numi acest gen de finanțări – vânzări – modelul boutique – adică un număr limitat de proiecte de valoare mare dar care necesită o calitate foarte mare).
- Linii de finanțare care cer proiecte medii ca și complexitate și la care există un mix între modelele anterioare.
Plecând de la situațiile enunțate anterior firmele de consultanță trebuie să își adapteze strategia conform necesităților pieței, a resurselor disponibilede la fiecare firmă și desigur funcție de concurență.
