În cel mai recent număr (iulie a.c.) al revistei de cultură universală ”Constelații diamantine”, Ovidiu Țuțuianu abordează tema științelor exacte în creația eminesciană, în eseul intitulat ”Mihai Eminescu: vizionar sau călător literar genial prin științele exacte”.
Arătând că elemente din opera poetului național, analizate cu atenție, demonstrează ”o abordare sistemică a interferenței între știință, tehnică și cultură, uneori criptată, dar mereu învăluită într-o uimitoare mantie literară filosofică”, semnatarul articolului se oprește asupra reflectării în cugetările și scrierile eminesciene a unor principii riguroase, științifice, în special din fizică și matematică.
Astfel, se arată că ”Multe poeme eminesciene pornesc sau se bazează pe principii din fizică. Poemul Strigoii a pornit de la principiul conservării materiei”, iar ”Legea atracției universale și teoria maxwelliană a electro-magnetismului sunt sâmburii poemelor Luceafărul și La Steaua”.
Vizionar sau numai „călător literar genial prin științele exacte”, Mihai Eminescu a fost imortalizat la nivel cosmic, se arată în final, unde aflăm că ”din 2010, un crater cu diametrul de 125 km de pe planeta Mercur, aflat la cea mai mică distanță de Soare”, îi poartă numele.
Un binemeritat omagiu adus Părintelui Nicolae Steinhardt apare sub semnătura lui Mihai Caba, sub titlul ”Nicolae Steinhardt pe drumul vieții, în căutarea fericirii”.
Pornind de la un citat sublim al Părintelui Nicolae Steinhardt:”Viața – desigur superioară morții – nu este nici ea bunul suprem dacă nu este însoțită de calitatea-i ab initio consubstanțială, adică de libertate”, autorul articolului, după ce face o succintă trecere în revistă a unor aprecieri critice, ne oferă date biografice esențiale ale cărturarului și duhovnicului român.
Căzut victimă opresiunii Securității, Steinhardt a fost, după cum se știe, condamnat la închisoare și întemnițat la închisoarea Jilava.
Trei lucruri nu i-au putut fi luate cărturarului (după cum, de fapt, nu pot fi luate nimănui): credința în Dumnezeu, libertatea spiritului și dorința ca binele, în final, să triumfe, în pofida tuturor vicisitudinilor.
Ulterior, părintele va îmbina fericit viața monahală cu creația literară, la Mănăstirea Rohia.
”Mircea Eliade – o lectură a sacrului în orizontul existenței” este titlul sub care Camelia Suruianu îi aduce un omagiu istoricului religiilor, scriitorului, filosofului și profesorului român, la 40 de ani de la trecerea sa la Domnul.
Arătând încă de la început că Eliade a fost ”unul dintre acei gânditori care au reușit să ofere o cheie de înțelegere a omului în raport cu sacrul”, semnatara eseului face o analiză complexă a dimensiunii și locului sacrului în opera eliadescă, relevând că ”Sacrul nu este un element secundar culturii, ci o realitate care structurează, în mod profund, experiența umană”.
Mircea Eliade subliniază dimensiunea esențială a mitului: aceea de a răspunde unei nevoi existențiale – se mai arată în articol.
Sub genericul ”Jocul minții”, Doina Drăguț oferă cititorului o mică selecție de versuri din volumul bilingv (română – engleză), în curs de apariție, Exerciții de iluminare.
Ca de obicei, poeta trece de la stadiul de introspecție la valențe meditativ-filosofice: ”în cascade de lumină/ cu o unduire/descendentă/ziduri lămurite cresc/între mine și nimic” (”Ziduri lămurite”). Sau: ”Din spate valuri-amintiri/se sparg de trupul meu/extremele în sunet/despicat mă-nchid” (”Nepotrivirea mea”).
Un material incitant și extrem de incisiv (deși, foarte important, nu este nici exagerat și nici neargumentat) semnează Ben Todică, sub titlul ”Despre noua robie”. Spectacolul lumii contemporane, deseori unul care generează inechitate și suferință, este văzut cu luciditate de autor ca o formă mai mult sau mai puțin voalată de controlare și subordonare a individului, care pare a duce mai departe destinul descris în lucrările orwelliene. Doar metodele s-au schimbat, nu și esența.
”Omul modern se află în fața unei alegeri mai importante decât toate alegerile politice ale ultimului secol. Va deveni conștient de propria sa condiție sau va accepta să fie administrat asemenea unei turme? Va redescoperi sensul libertății sau va intra, cu entuziasm și recunoștință, într-o nouă formă de sclavie, una digitală, invizibilă și aproape perfectă?”.
În aceste întrebări semnatarul eseului concentrează aproape toată esența tabletei sale, sesizând un fapt pe care mulți îl trec cu vederea: dincolo de opțiuni sau convingeri politice, important este să ”redescoperim sensul libertății”. Stând chirciți în fața ecranului și executând, indirect, ceea ce ni se sugerează, nu vom reuși să facem acest lucru.
”Visul oricărui despot a fost întotdeauna același: să spună oamenilor ce să mănânce, ce să gândească, de cine să se teamă și pe cine să urască”.
”Frica a fost întotdeauna moneda de schimb a puterii. Un om speriat renunță la drepturi pe care, în vremuri normale, le-ar apăra cu propria viață”, mai notează autorul.
Ediția este ilustrată cu reproduceri după lucrări de Ion Carchelan, cărui Filip Tudora îi consacră la final un medalion, sub genericul ”Picătură de pictură”.
Mai semnează: Nicolae Mareș, Ioan Păunescu, Livia Ciupercă, Radu Șerban, Ioan Voicu, Mircea Dorin Istrate, Constantin E. Ungureanu, Jerzy Fikowski, Petre Gigea-Gorun, Luca Cipolla, Al. Florin Țene, Petru Ababii, Gh. A Stroia, Gelu Dragoș, Constanty Ildefons Galczynski, Corneliu Vasile, Ion Pachia-Tatomirescu, Mădălina Virginia Antonescu, Florica Bațu Ichim, Dumitru Ichim, Florentin Smarandache, Benone Neagoe, Marin I. Arcuș, George Petrovai, Dr. Christian W. Schenk, Stelian Gomboș, Carmen Manea.
