Examenele naţionale au fost promovate de trei sferturi dintre absolvenţii de anul acesta care le-au susţinut: 75,5% – bacalaureatul, 73,2% – evaluarea națională de la sfârşitul clasei a VIII-a.
Pe deasupra, şi dintre cei înscrişi pentru examenele naţionale, destui nu s-au prezentat: circa 6.000 – la bacalaureat, aproape 9.000 – la evaluarea naţională de după opt clase. Ca în fiecare an, Ministerul Educaţiei Naţionale a trecut sub tăcere câţi au promovat din totalul celor aflaţi în ultima clasă de liceu şi în ultima clasă de gimnaziu. În schimb, anul acesta mai mult decât în alţi ani, a etalat în aşa fel rezultatele, încât să iasă în faţă cele foarte bune şi să creeze iluzia că toată sesiunea s-a soldat astfel.
Potrivite ca în vitrină, rezultatele examenelor naţionale 2019 din perspectivă ministerială arată numai performanţă şi creşteri pentru educaţia românească. Absolvenţii de liceu din acest an sunt mai buni decât cei de anul trecut, din moment ce 75,5% dintre ei au promovat examenul, faţă de 74,7%, câţi l-au luat anul trecut. 224 dintre absolvenţii acestui an au luat bacalaureatul cu media 10. Ca o bravură este arătat şi progresul rezultatelor după rezolvarea contestaţiilor: ponderea promovaţilor a crescut cu 1,8% (de la 73,7% înaintea contestaţiilor); a crescut şi numărul mediilor de 10, de la 177 iniţial. La evaluarea naţională a absolvenţilor clasei a VIII-a, comparaţia ministerială este făcută numai între rezultatele dinainte şi de după contestaţii: au crescut ponderea promovaţilor cu 0,10% şi a mediilor de 10, de la 429 la 459. În realitate, creşterile procentuale în urma contestaţiilor nu au nicio relevanţă, pentru că rezultatele definitive şi valabile sunt cele care se afişează, aşa cum la fotbal rezultatul final contează, nu cel de la pauză. Comparaţiile care nu arată creştere sunt ignorate.
La evaluarea naţională a absolvenţilor de opt clase lipseşte comparaţia cu rezultatele din anul anterior, pentru că de la un an la altul, promovarea a scăzut: 73,2% anul acesta, faţă de 73,6% în 2018, şi atunci promovarea fiind în scădere faţă de anul precedent. Perspectiva ministerială de prezentare a rezultatelor se schimbă nu numai de la un an la altul, ci şi în decurs de câteva zile, referitor la unul şi acelaşi examen: la bacalaureat, rezultatul înainte de contestaţii este anunţat în ansamblul candidaţilor prezentaţi, la un loc din promoţia curentă şi din promoţii anterioare şi este de 67,2%, pe când rezultatele finale sunt prezentate numai defalcat, rezultând 75,5% promovare pentru absolvenţii din promoţia curentă şi 26,1% rata de promovare a absolvenților din promoții anterioare. Separarea este anormală, pentru că examenul e cu deschidere unică, indiferent de anul absolvirii candidaţilor. Anormală este şi prejudecata conform căreia candidaţii din promoţii anterioare, mai ales cei care „dau în toamnă”, sunt inferiori, n-au învăţat când trebuia şi acum trag în jos media pe tot anul, de-aia fiind şi socotiţi separat. De fapt, ponderea promovării exact la astfel de candidaţi ar fi de aşteptat să fie mare, pentru că ei susţin examenul în mod ţintit: dau numai probe pe care nu le-au trecut anterior, au nevoie de diplomă în diverse poziţii profesionale unde se cere bacalaureatul, sunt şi mai maturi şi le-a venit mintea de pe urmă etc.
Promovarea examenelor naţionale pe trei sferturi (chiar numai două treimi, bacalaureatul cu toţi candidaţii lui) poate provoca iluzia unei exigenţe în evaluare, a unor examene solide, care dau garanţia selectării unor oameni pe care se poate conta mai departe, la niveluri superioare de studii şi în economie. Nu este aşa însă, pentru că de la an la an subiectele de examen sunt făcute încât să fie nu neapărat mai uşoare, ci mai limitate la cerinţe de jos de tot pe scara învăţăturii (deşi sunt examene la final de cicluri şcolare), subiecte referitoare la aspecte izolate în fragmente cât mai mici, pe deasupra, însoţite de explicaţii care pur şi simplu îl duc de mână pe candidat. Dincolo de rezultatul procentual de ansamblu, examenele naţionale se poate spune că nu vizează altceva. Măsuri şi proiecţii mereu anunţate în vederea examenelor îşi arată clar scopul: certitudinea cât mai mare, a cât mai multor candidaţi, că promovează. Cu astfel de scop, intenţii de luat în seamă pentru analiză cum ar fi bacalaureatul zis diferenţiat (deşi diferenţiat este şi acum) şi intervenţiile remediale nu pot fi privite decât cu îndoială. Pe o asemenea linie, o măsură dintre cele preconizate ar duce examenele naţionale atât de jos, încât s-ar ajunge chiar la bacalaureatul fără bacalaureat: bacalaureatul tehnologic, care să certifice competențe profesionale, fără a fi valabil la admiterea în învăţământ superior. Dintr-odată, ar fi negată însăşi definiţia bacalaureatului, ar fi contrazis şi efortul care se spune că se face pentru dezvoltarea învățământului profesional în concordanţă cu cerinţele economiei.
