Roland Pangrati a fost inspirat să folosească, pentru crearea acestei expoziții, tehnici tradiționale de pictură aparținând stilului Nihonga din Japonia, din cauza atracției pe care a simțit-o pentru frumusețea și claritatea nuanțelor pe care le au pigmenții minerali naturali, obținuți prin sfărâmarea particulelor de minerale, de asemenea pentru puterea de expresie plastică pe care le au aceste particule, ce creează impresia că este expusă în pictură, însăși suprafața reală a pietrei.
Picturile sale cu munți și stânci nu sunt recreeri ale unor peisaje reale, ele reprezintă o încercare de a introduce realitatea pietrei în suprafața pictată.
Peisajele cu munți nelocuiţi, pictate de Roland Pangrati, exprimă o complexitate în expresivitate, deși a folosit o gamă restrânsă de culori în realizarea acestora.
În peisajele sale, apele curg, formând cascade ce se contopesc cu oceanul, în timp ce cerul reflectă cum elementele naturale transcend, pentru a recrea suprema frumusețe.
Într-un anumit sens, o stâncă exprimă trecerea timpului, iar copacii se ofilesc doar pentru a putea renaște din nou, reflectând trecerea zilelor și a anotimpurilor.
În picturile lui Roland Pangrati, mai multe momente din abisul timpului coexistă, fiind scufundate într-un spațiu unde toate detaliile din picturi devin macro.
Dacă ne gândim la ce a însemnat subiectul oferit de munți și stânci în istoria artei, primele imagini care ne apar în minte sunt cele din picturile chinezești făcute în tuș, și lucrările artiștilor din perioada romantismului în artă.
Stâncile și munții pictați în aceste opere romantice, de cele mai multe ori exprimă, prin subiectul munților, un hotar sau un portal spre alt tărâm, evocând un reper în spațiu și timp, sau o lume claustrată.
Dar, pentru Roland Pangrati, munții nu sunt un fel de frontieră, o entitate care divide “aici” în raport cu “acolo”, ei reprezintă elemente care transcend liber reperul spațiu-timp.
Deși Roland Pangrati folosește în crearea operelor sale tehnici de pictură japoneză Nihonga, care au o vechime mai mare de 1000 de ani, el nu este împotriva încorporării metodelor și materialelor moderne în metoda sa de lucru de asemenea.
El lucrează într-un stil liber, depășind barierele care se află între arta contemporană și tehnicile de pictură Nihonga, sau între conceptul oriental în artă și cel occidental.
Magnitudinea acestei viziuni pare să fie rezultatul felului în care el se poziționează în explorarea unei lumi revelată în frumusețea ei esențială și fundamentală.
Adevărata plăcere de a admira operele realizate de Roland Pangrati se află în actul de creare al unei alte lumi, care transcende toate barierele de vârstă, generație sau naționalitate, și oferă minții oportunitatea de a evada din propriile limite impuse.
Arta lui Roland Pangrati ar putea să fie considerată o călătorie până la capătul pământului, în căutarea și crearea în formă vizuală a peisajelor supreme, locul unde punctele de vedere științifice și artistice, sensibilitățile umane universale, trecutul îndepărtat și viitorul, natura și universul sunt toate interconectate între ele.
Text critic: Hiroko Narizuka,
Curatoarea expoziției Roland Pangrati REFLECTION
