Amestec de scenariu cu iz kafkian și SF, ficțiune grotescă și satiră neagră, Golem este un film care te pune pe gânduri cu privire la soarta individului într-o lume distopică. Și nu numai – se pot face paralele și cu istoria mai mult sau mai puțin recentă.
Filmul Golem (1979), regizat de Piotr Szulkin (care semnează și scenariul, alături de Tadeusz Sobolewski), inspirat de o legendă și de romanul ”Golem”, de Gustav Meyrink, pornește de la o premisă neobișnuită: în 1941, după un cataclism atomic, într-o societate în care supraviețuirea biologică a omului era în pericol, existau zvonuri că unele persoane erau create artificial (cadrele de debut ne confirmă această ipoteză, arătându-ne imagini cu doi medici care se străduiau să aducă la viață un prototip uman – imagini care alternau, sugestiv, cu cele ale unor cobai).
O veche legendă spunea că un om din lut a fost adus la viață introducându-i-se în gură o hârtie cu o formulă magică.
Similar a fost creat și Pernat, un individ care apoi este chestionat cu privire la moartea unui doctor, episod despre care nu-și amintește nimic.
După ce istorisește că lucra la o imagine în cupru (care semăna cu ”Spânzuratul” din tarot, n.n.), primește un număr de înmatriculare și o haină care nu erau ale lui…
Încearcă să protesteze, dar i se răspunde că ”a depune o plângere ar lua mult timp”.
Deși ”erou” de scenariu științifico-fantastic, parcă desprins din operele lui Asimov sau ale lui Stanislaw Lem, asemănarea cu personajul central din scrierile lui Franz Kafka, K., este izbitoare.
Depersonalizat, trebuind mereu să se supună unor legi pe care nu le înțelege și nu știe cine le-a creat, protagonist al unor episoade bizare și greu de descifrat (uneori, pe cale de consecință, și de acceptat), Pernat este totodată un simbol al consecințelor experimentului cinic, al ”somnului rațiunii care naște monștri”.
”Adus la viață” în locul unui deținut care fusese executat, Pernat se va confrunta cu o mulțime de situații încurcate deoarece semăna leit cu acela.
Cu toate că provoacă unele controverse etice chiar în rândul celor care l-au creat, Pernat nu va reuși să depășească statutul de ”experiment creat pentru o lume mai rezilientă”. Va fi mereu un număr, o adresă.
Se vor succeda o serie de întâmplări ca într-o cavalcadă a absurdului.
Piotr Szulkin Foto: Rafał Guz, prawa majątkowe – Piotr Szulkin, CC BY-SA 3.0 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0, via Wikimedia Commons
Amestec de scenariu cu iz kafkian și SF, ficțiune grotescă și satiră neagră, Golem este un film care te pune pe gânduri. Cu un scenariu bizar și criptic, se constituie într-o realizare originală – chiar dacă este posibil să nu fie pe placul tuturor.
Până unde pot merge experimentele lipsite de etică, care este limita care desparte un om normal de o creație artificială, la ce ne putem aștepta poate nu imediat, dar peste câteva decenii?
Personajele sunt caricatural-grotești (de la un scriitor cinic care pretindea că deține adevărul privind sensul vieții până la o prostituată care suferea și avea crize depresive, de la Pernat însuși la medicii care l-au creat), cadrul este distopic.
Te aștepți la orice în acest spectacol care seamănă cu o piesă de teatru absurd.
Condamnat la închisoare pentru o crimă pe care nu a comis-o, Pernat pare a repeta cu adevărat destinul lui K, din opera lui Franz Kafka: victimă a unui sistem opresiv – agresiv fără să dea vreun răspuns și fără să explice de ce -, strivit de un mecanism ruginit, al unui sistem care își clama o improbabilă perfecțiune.
Mizanscena grandioasă, jocul excelent al actorilor și decorurile stranii acompaniate de o muzică adecvată fac din Golem o adevărată bijuterie a cinematografiei poloneze a secolului trecut, un film care nu trebuie să lipsească din colecția niciunui cinefil.
