Prim partener comercial al Africii, Beijingul a promis luni, la cel de-al 7-lea Forum de cooperare între Africa și China, ale cărui lucrări se desfășoară la Beijing, un ajutor în scop de dezvoltare «fără condiții»
Un sfert din fondurile promise pentru o perioadă de trei ani, respectiv 15 din cele 60 miliarde de dolari, vor fi constituite în ajutoare fără contrapartidă, precum și sub formă de credite fără dobânzi.
La Forumul de la Beijing sunt prezente 54 delegații ale continentului african, reprezentanți ai ONU și ai Uniunii africane. Președintele Xi Jinping a anunțat încă în discursul de deschidere a forumului decizia țării sale de a acorda importantul ajutor pentru dezvoltare țărilor africane. El a răspuns totodată criticilor Occidentului cu precizarea că ajutorul este acordat de China fără condiții politice. China, a ținut el să sublinieze, «nu se amestecă în treburile interne ale Africii și nu-i impune voința sa». Subînțeles: niciun fel de contrapartidă privind drepturile omului sau alte chestiuni neeconomice. Acest summit de la Beijing este și un prilej pentru președintele Chinei de a celebra «Noile drumuri ale mătăsii». Lansată în 2013, această inițiativă vizează dezvoltarea conexiunii comerciale a Chinei cu restul lumii și securizarea aprovizionărilor sale. Gigantul asiatic a investit, începând din 2015, mai multe miliarde de dolari în infrastructuri din Africa (autostrăzi, căi ferate, porturi) sau în parcuri industriale. Țările africane au salutat aceste investiții chineze, sperând că astfel își vor accelera dezvoltarea economică. Nu puține, însă, sunt luări de poziții, editoriale, opinii în Occident în care este vizibil faptul că investițiile Beijingului fac obiectul criticilor, dar și al temerilor legate de îndatorarea unora dintre țările africane. În lungul său discurs, președintele chinez a încercat să dezamorseze aceste critici, anunțând încă o favoare pentru statele africane. A dat asigurări că China va «anula» o parte a datoriei țărilor africane cel mai slab dezvoltate, insulare sau enclave.
Nu este vorba de un «neo-colonialism»
Președintele sud-african Cyril Ramaphosa a respins în intervenția sa eticheta de «neo-colonialism» utilizată de «detractorii occidentali» referindu-se la ajutoarele acordate de China continentului african. Președintele sud-african a pledat, în schimb, pentru reglementarea unor dezechilibre. Actualul forum de la Beijing va trebui să fie însoțit de o serie de contracte între China și partenerii săi africani. Semn al importanței strategice a Africii pentru gigantul asiatic, Beijingul a ales Djibouti pentru deschiderea, în 2017, a primei sale baze militare în străinătate. Remy Rioux, directorul Agenției franceze de dezvoltare (AFD), care s-a întâlnit luni cu ministrul francez de Externe Jean-Yves le Drian, a explicat că, practic, China a intrat în relații multilaterale cu țările africane, «devenind indispensabilă în găsirea bunelor conexiuni cu acest partener». Există, în opinia acestui expert, «riscul să fim marginalizați de către gigantul asiatic pe continentul african».
Interpretări date în Occident planurilor Chinei în Africa
În mai puțin de 20 de ani, comerțul chino-african a depășit 170 miliarde de euro, față de… 9 miliarde în anul 2000. Ca să nu mai vorbim de programele militare imposibil a le cifra. Este vorba, deci, de un parteneriat major. Dar raportul este atât de dezechilibrat, încât adevărul poate fi altul. Căci, subliniază în editorialul său ziarul strasbourghez «Dernières Nouvelles d’Alsace», «China nu se mulțumește să exploateze bogățiile continentului. Ea investește în toate domeniile, construiește drumuri și infrastructuri… Ea acordă fără ezitare credite de zeci de miliarde țărilor care vor să se dezvolte, dar care se vor găsi blocate de datorii abisale…». Aceste suprainvestiţii, mai spune editorialistul mai sus menționat, «fac parte dintr-o strategie mai largă, de profil chinez, ce constă în exercitarea unei influențe mondiale simbolizată prin aceste «Noi drumuri ale mătăsii» care, de fapt, sunt un Cal Troian… În spatele comerțului se află voința de a se afirma ca o putere mondială, capabilă să rivalizeze cu Statele Unite. Iar cucerirea Africii face parte din acest plan».
Pai deocamdata chinezii dau bani fara conditii, pe cand FMI (recte SUA) sau UE (recte Franta si Germania) dau bani cu conditii.
O conditie occidentala numita eufemistic „drepturile omului” poate fi interpretata si rastalmacita in 1000 de moduri, astfel ca Ucraina, in care se inchid scolile de limba romana, apare ca tara ce respecta drepturile omului, pe cand Turcia, candidat refuzat de UE la intregrare, apare ca o dictatura sau mai stiu eu ce…
P.S.
Ce conditii de „drepturi ale omului” pune SUA in alianta sa cu Arabia Saudita, tara in care femeile nu au drept de vot si in care se fac executii publice pe strada?