Astăzi, marea provocare a statelor membre UE, după 70 de ani de pace între naţiuni, este aceea de a „construi pacea socială – acesta este rolul fundamental al politicilor de coeziune”, a afirmat luni, 29 octombrie, preşedinta Comisiei pentru afaceri europene a Senatului, Gabriela Creţu, în intervenţia susţinută la conferinţa EuroIMPACT – Informarea şi îmbunătăţirea comunicării privind politica de coeziune a Uniunii Europene în România.
„Coeziunea nu se dezbate, coeziunea se construieşte! Actualmente, şi a fost o mare victorie a tratatului de la Lisabona, coeziunea se construieşte la trei niveluri – economic, reducerea decalajelor de dezvoltare, social, reducerea inegalităţilor şi crearea unor reale oportunităţi, şi la nivel teritorial, să înlocuim frontierele mentale cu punţi! Înainte de asta însă, coeziunea s-a construit la nivel politic. După realizarea păcii între naţiuni (statele naţionale), voinţa politică trebuie îndreptată acum către pacea socială. Capitalul a înţeles asta! Cu uimire, ca social-democrată, am descoperit că purtătorii de cuvânt ai marelui capital au înţeles. Asta se realizează, însă, prin politici. Avem o piaţă unică, aproape completă, în care elefantul şi iepuraşul pot în mod foarte liber să se bată unul cu celălalt. Trebuie însă să echilibrăm societatea europeană cu politici care investesc în om şi în regiunile rămase în urmă”, a spus doamna senator.
Fondurile de coeziune, a adăugat domnia sa, sunt doar nişte instrumente utile, care, între timp, din cauza concurenţei între state, au ajuns elemente de dezbinare. „Cred că la nivelul Comisiei Europene se vede foarte clar acest lucru, pentru că guvernele în general, din păcate, au tendinţa de a spune ‘tot ce e bun vine de la noi, noi servim cel mai bine interesul cetăţeanului, tot ce este rău vine de la Bruxelles’. Există politici la nivelul Uniunii care trebuie schimbate. Dacă mergem, însă, pe varianta doar noi suntem buni (n.n guvernele naţionale), atunci trăim într-o capcană”, a explicat doamna senator.
O altă problemă evidenţiată de preşedinta Comisiei pentru afaceri europene este evaluarea bazată pe statistici. „Noi trăim într-o economie, practic, fără graniţe, dar folosim indicatori cu graniţe, cum ar fi PIB. În realitate, însă, nu ştim de fapt unde se creează plus valoarea, mai ales când o mare parte a PIB este generată de populaţie transnaţională. Din această cauză, în paralel cu piaţa unică, noi trebuie să construim şi marea provocare, pentru că avem o economie transfrontalieră – 27 de sisteme sociale distincte, cu reguli distincte, cu salarii distincte, care determină o migrare a capitalului dinspre est spre vest, dinspre nord spre sud, dar şi a forţei de muncă, mai ales a celei calificate, în sens invers. Acest fenomen accentuează tensiunile din societate. Este o mobilitate care depăşeşte nivelul normal de absorbţie şi le dă apă la moară tuturor populiştilor, care uită elementul esenţial al Uniunii, acela de a face pace între unele naţiuni care anterior s-au bătut între ele până aproape de autodistrugere”.
