Al.Florin Țene
Volumul „Odiseea Sărutului”, apărut la editura Intol Press din Râmnicu Vâlcea în anul 2013, semnat de artistul, sculptorul și poetul Petre Cichirdan, reprezintă o meditație amplă, iconoclastă și profund filozofică asupra uneia dintre cele mai vechi și mai încărcate de sens, gesturi umane și divine: sărutul. Formatul inedit al cărții (95 x 205 mm) și structura sa polifonică ne propun o călătorie spirituală care transcende simpla lirică amoroasă, urcând de la geneza primordială până în convulsiva contemporaneitate a mileniului al treilea.
Lucrarea este structurată în secțiuni distincte, îmbinând poemele cu tălmăciri și rezonanțe din literatură universală (precum poemul „Fallito” / „Eșecul” de Camilla Paul-Stengel, tradus de autor), haiku-uri inspirate de opera lui Brâncuși, precum și un rechizitoriu necruțător la adresa imposturii, a tranziției postdecembriste și a derutei morale a lumii moderne.
“Arta exultă doar dintr-o profundă stare de mulțumire. Sărutul este fior, stare de înfiorare.
Sărutul nu-i efemer. El este prag spre bogăția lumii. Sărutul iubirii este de natură patetică.
Sărutul Genezei este fiorul cu care a fost înzestrat Adam. Sărutul lui Dumnezeu este Iisus!”
— Petre Cichirdan, Odiseea Sărutului -Traseul mitologic: De la Adam și Eva la Brâncuși.
Prima parte a cărții urmărește firul roșu al istoriei biblice și universale privit prin prisma „fiorului”. Sărutul nu este doar o atingere fizică, ci o formă primară de comunicare, o „anteexperiență” de natură divină. Autorul trece în revistă figurile fundamentale ale Scripturii: Adam și Eva, Noe și porumbelul, blestemul lui Canaan, pildele lui Lot și ale Sarei, jertfa lui Isaac, Petre Cichirdan – Odiseea Sărutului, lupta lui Iacov cu îngerul la râul Iaboc („sărutul lui Iacov e Israel!”), până la patima lui David și Bathșeba. Momentele de culminație ale acestei mitologii a sărutului se petrec în preajma Mântuitorului: sărutul lui Gabriel, sărutul Magdalenei („Nu mă atinge…”) și, cu o intensitate dramatică copleșitoare, sărutul trădării dat de Iuda. În viziunea lui Cichirdan, acest sărut devine piatra de temelie a Europei creștine și a Renașterii artelor, legând lumile lui Giotto, Dante, Petrarca,
Shakespeare, Michelangelo și Rodin de formele esențiale ale lui Constantin Brâncuși. „Sărutul lui Brâncuși… buze lipite, guri diferite, un ochi și-o gură, mâini de legat, sărut de moarte și viață.”
Eșecul creației și satira socială: Mileniul al treilea. Dacă prima parte a volumului explorează sacralitatea și fiorul estetic, secțiunile ulterioare aduc o schimbare radicală de ton, trecând la o satiră usturătoare și la o reflecție dureroasă asupra eșecului umanitar și moral al epocii contemporane. Prin tălmăcirea poemului „Fallito” (Eșecul) și prin poeziile originale inspirate din tranziția postdecembristă românească („Fuga la ziar”, „Copiii și revoluția”, „În boxă”, „La revoluție, cum era și firesc au răsărit artele”), Petre Cichirdan denunță parodia politică, degradarea valorilor, kitsch-ul generalizat și mercantilismul care a invadat instituțiile statului.
Tonul devine pamfletar și iconoclast. Lumea modernă este văzută ca un labirint în care „Paștele se dă la benzină”, iar marile idealuri ale revoluției s-au transformat în căpătuială politică, retorică goală și pensii speciale. Poeții „cu gip” (jeep) și falșii intelectuali înlocuiesc meșteșugul autentic al artei. Râmnicul natal și Oltul devin repere ale unei nostalgii dureroase, martore ale unei lumi care a pierdut contactul cu divinitatea și simplitatea primordială.
„Odiseea Sărutului” de Petre Cichirdan este o carte-obiect originală, marcată de dubla vocație a autorului de sculptor și poet. Textul nu se lasă parcurs facil; el cere lectură meditativă, confruntare directă cu mitul și luciditate dureroasă în fața derutei contemporane. Este o odisee în care sărutul rămâne singura salvare și legătură între om, natură și absolut.
