Mult-așteptata finală dintre Davos și Pardubice a început sub semnul echilibrului, ambele combatante evoluând bine și neriscând prea mult.
Martin Bucko (Pardubice) înscrie printr-un șut de la distanță în minutul 12, dar golul nu este validat de arbitri, după analiza video.
În schimb, Rasmussen deschide scorul imediat după aceea, la o fază de atac rapidă a gazdelor, dovedind, o dată în plus, că meciurile actualei ediții a Cupei Spengler au stat mai mereu sub semnul imprevizibilului.
Practicând un hochei ofensiv, total, cei de la Davos au fost mai incisivi în repriza a doua. Au avut și o bară, prin Bristedt, la o acțiune prelungită de atac.
Pe fondul acestei dominări, Enzo Corvi majorează scorul la 2-0, printr-un ”one timer” executat perfect.
Pardubice nu reușesc să iasă ”din corzi”, dar, pe final de repriză, contrar cursului jocului, reduc din diferență prin Hyka, care fructifică o situație de superioritate și, imediat după aceea, parcă dorind să arate că acel come-back din partida de aseară cu Canada nu a fost o întâmplare, Kousal egalează! Incredibil.
Dahlbeck aduce însă din nou echipa gazdă în avantaj, printr-un șut de la distanță: 3-2 la finele reprizei a doua.
Încurajați de această reușită, cei de la Davos încep mai bine și repriza a treia și Rasmussen duce scorul la 4-2, după un șut deviat.
Deși la un moment dat reintraseră în joc, cehii (care este probabil să fi acuzat și oboseala după performanța extraordinară de sâmbătă noaptea cu Canada) acuză șocul, iar gazdele, dezlănțuite, mai punctează o dată prin Jesper Olofsson: 5-2.
Mandat face 5-3 cu circa 7 minute înainte de final, dar nu a mai fost cazul unei reveniri, deși cehii au forțat pe final.
HC Davos cucerește astfel din nou Cupa Spengler, absolut meritat, sub bagheta lui Josh Holden, după mai bine de un deceniu (precedenta victorie data din 2011), marcând o performanță notabilă după ”era” Arno del Curto (1996-2018), un antrenor care se confundă, practic, cu istoria clubului, iar Pardubice, antrenată de Václav Varaďa, rămâne cu satisfacția de a fi reușit un turneu de excepție, în care, de multe ori, jucătorii cehi s-au autodepășit.
A fost una dintre cele mai spectaculoase și echilibrate ediții ale Cupei Spengler din ultimul deceniu, cu prestații excelente ale tuturor echipelor (chiar și ale celor care au lăsat o impresie mai slabă după primele partide), cu evoluții ale scorului imprevizibile și cu un public avizat, mare amator de hochei de calitate.
Amintim că la acest turneu nu se dispută finala mică.
