Zenovia Zamfir
Satul românesc a fost și este un fascinant univers care ne caracterizează pe noi ca popor milenar. Viața satului cu lumea lui în toate ipostazele sale, de la evenimente cu semnificaţie istorică , la aspecte şi trăiri de fiecare zi, boteze, nunți, ȋnmormântări, viaţa câmpenească a fost scrisă și descrisă de poeții neamului românesc.„Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei. / Eu cred că veşnicia s-a născut la sat. / Aici orice gând e mai încet, / şi inima-ţi zvâcneşte mai rar, / ca şi cum nu ţi-ar bate în piept, / ci adânc în pământ undeva” (de Lucian Blaga), în „Sufletul satului românesc”. Poporul român putem spune, din binecuvântarea lui Dumnezeu, că este un popor de țărani cu știința de la Dumnezeu de lucrători ai pământului. Viaţa este trecătoare dar sufletul rămâne veșnic, atunci sufletul satului românesc nu a murit, el trăiește prin generaţii, din suflet în suflet de om, găsindu-şi sălaş în inima celor care îşi au rădăcinile în el. În lumea mirifică a satului vâlcean a văzut lumina zilei doamna Iuliana Radi, bibliotecar la Biblioteca Publică Bunești. Cunoscând valorile și tradițiile românești, a înțeles foarte bine nevoia de a conserva, îmbogăți zestrea culturală și a transmite mai departe generațiilor viitoare frumusețea patrimoniului românesc. La 1 Decembrie 2023, de Ziua Națională a României, în localitatea Bunești, visul doamnei Iuliana Radi de a avea un loc unde – să spună povești tinerilor despre vremurile de ieri și de astăzi ale localității, a devenit realitate. În prezența unui public numeros, alături de consilierii locali, elevi, cadre didactice, oameni de cultură, domnul primar Viorel Radi a inaugurat Muzeul Satului. Prezent la eveniment, domnul Ilinca Alexandru, cel mai vestit opincar din țară, spunea …’’ A vorbi despre tradiție și istorie locală nu înseamnă a te întoarce în trecut, ci înseamnă ați asuma identitatea, a fi real, a aparține lumii. Trebuie să ne cunoaștem rădăcinile, trecutul, tradițiile pentru a ne construi viitorul’’. De altfel, Muzeul este locul unde oamenii dornici de cunoaștere vin pentru a admira obiecte de patrimoniu și a descoperi povești despre trecut. „Eu cred că mai întâi a fost satul şi după aceea au venit dealurile din jur, ca să păzească frumuseţea asta” (Octavian Goga). Buneștenii, cum le este drag să li se spună, se înscriu printre realizatorii de seamă ai artei populare românești, reușind să obțină adevărate valori artistice în diferite domenii, dar mai ales în cusăturile cu acul, țesutul la război, ornamente în lemn, îmbinând armonios utilul cu plăcutul. În 1973 a luat ființă o secție de artizanat, frumoasele ii și obiecte fiind expune într-o sală a Căminului Cultural, care trezeau vizitatorilor admirația pentru frumusețea, gingășia și varietatea lor. Elementele vechiului port popular al buneștenilor îl făcea asemănător cu acela al dacilor: căciula, cămașa și izmenele din cânepă, brâul și betele, înlocuite mai târziu cu chimirul. Costumul femeiesc era compus din cămașa, cusută uneori din două bucăți, una până la brâu cu râuri și alesături și alta de la brâu în jos peste care veneau doua zăvelci, în față și în spate, strînse cu bete peste mijloc. Pe cap purtau cârpă de borangic, iar în picioare opinci cu ciorapi sau obiele din lână. În zilele de sărbătoare zăvelcile erau înlocuite cu oregul, iar cârpa cu marama. Începutul noului an, 2024, ne aduce în prim plan Muzeul Satului din Bunești. Sub genericul ,,Împletim povești și poezie,, doamna Iuliana Radi ne-a oferit oportunitatea de a împărtăși povești, poezii și impresii literare, alături de Luci Trușcă- scriitoare, Marinela Capșa-scriitoare, Ana-Maria Cîrstea-jurnalist, dar și șansa de a descoperi tainele țesutului tradițional alături de doamna Cristina Niculescu – producător de mătase naturală. Născută în Stoenești, județul Vâlcea, iubitoare de tradiții, fascinată de poveștile despre „Drumul Mătăsii”, doamna Cristina Niculescu, în 2007 a înființat o plantație de dud și a adus larve pentru viermii de mătase de la Institutul de Sericicultură din București. Drumul spre succes a fost anevoios dar nu imposibil. Sprijinită și încurajată de familie, Doamna Niculescu, a îmbinat meșteșugul țesăturilor deprins în familie, în perioada copilăriei când lucra alături de mama la Colectivul Arta Populară cu informații și povești despre tehnica specifică de prelucrare a borangicului de la târgurile de meșteșugari și de la vecinii din sat. Povestea Cristinei Niculescu a fost dată ca exemplu într-o conferință dedicată „Apropierii culturale în modă” organizată de Universitatea pentru Arte Creative din Marea Britanie în cadrul proiectului de cooperare europeană „Give (Back) Credit to the Heritage Communities”, coordonat de Andreea Tănăsescu și Ondina Taut. La manifestarea ’’Împletim povești și poezie”, tinerii prezenți au recitat versuri din creația poetului Ilorian Păunoiu, iar poveștile și poezia s-au împletit armonios cu firul de borangic al doamnei Cristina Niculescu, producător de mătase naturală și creator de artă populară. Prezent la eveniment , domnul Viorel Radi, primarul localității a evidențiat frumusețea, importanța tradiției și a meșteșugului popular în comunitate. Eu am avut onoarea de a fi moderator. La final, doamna Iuliana Radi ne-a oferit șansa de a degusta produse autentice din propria gospodărie, și de a ne bucura de versurile…
„Nu sunt ce par a fi
Nu sunt
Nimic din ce-aș fi vrut să fiu!…
Dar fiindcă m-am născut fără să știu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu….
M-am resemnat, ca orice bun creștin,
Și n-am rămas decât…Cel care sunt!…”
Întoarcerea către rădăcini, autenticitate și elementele care au definit identitatea românească este un răspuns pentru viitorul incert care se profilează.
