În contextul marcării “Anului Internaţional al Tineretului”/1985 am efectuat o deplasare oficială de trei zile la Bologna pentru consultări privind schimburile bilaterale pe linie de tineret şi studenţi la invitaţia autorităţilor italiene de resort. Vizita mi-a prilejuit cunoaşterea unor obiective turistice din “Oraşul Roşu” (denumit astfel datorită culorii zidurilor şi acoperişurilor edificiilor sale), beneficiind de asistenţa logistică a gazdelor.
*Piazza Maggiore a fost primul obiectiv al vizitei mele, văzut după ce am urcat, împreună cu colegii italieni, treptele scării de la intrarea în Palatul Primăriei/Palazzo Comunale, ce fusese construită începând de la etajul al doilea de arhitectul Brabante pentru ca reprezentanţii statului să poată merge călare; de acolo am avut în faţa ochilor o hartă sui-generis a centrului oraşului în jurul unui splendid mozaic de marmură în culorile roşu şi alb. Am putut vedea astfel “de la înălţime”: Palatul Guvernatorului; Palatul Notarilor; faţada Bazilicii “San Petronio”; Palazzo dei Banchi; Turnul cu Ceas.
*Palatul Guvernatorului/Palazzo del Podestà. Acesta are “Turnul Arengo” ale cărui clopote au răsunat pentru marcarea unor evenimente importante; până astăzi ele sunt trase în fiecare zi de 21 aprilie la orele 10.00 dimineaţa pentru a aniversa eliberarea Bolognei de sub ocupaţia nazistă în anul 1945. Am fost invitat de către gazde ca să constat un efect acustic ciudat sub bolta numită “Voltone del Podestà” aflată la intersecţia celor 2 pasaje pietonale interioare unde sunt mereu persoane în cele 4 colţuri: dacă şopteşti ceva cu faţa spre perete, cel aflat în colţul opus te va auzi; acea construcţie ingenioasă permitea călugărilor din vremurile trecute ca să îi spovedească pe bolnavii de ciumă fără a se molipsi de la ei.
*Bazilica “San Petronio” a fost începută la sfârşitul secolului al XV-lea, constructorii preconizând să fie mult mai mare, dar Papa din acea epocă a împiedicat autorităţile bologneze ca să depăşească dimensiunile Catedralei “San Pietro” din Roma. Lăcaşul respectiv nu a fost terminat niciodată, astfel încât faţada acestuia a rămas pe jumătate din marmură şi pe jumătate din cărămidă. Cu toate acestea, există câteva elemente cu care Bazilica se poate mândri: portalul de la intrare executat de sculptorul renascentist Jacopo della Quercia are cel mai lung meridian din lume; acolo se află cea mai veche orgă din Italia; o reprezentare originală a Infernului din “Judecata de Apoi” unde apare şi Profetul Mahomed (fapt care a generat ameninţări teroriste în anumite perioade).
*Fântâna lui Neptun construită în secolul al XVI-lea era iniţial destinată reflectării unui simbol al puterii papale, dar a generat un mare scandal în rândul reprezentanţilor Bisericii din cauza nudului masculin al Zeului şi a trupurilor senzuale ale nimfelor mării, aflate la baza soclului.
*Palazzo del’Archiginnasio a fost ridicat în 1563 din dorinţa Cardinalului Carlo Borromeo. La început acesta a fost sediul Universităţii din Bologna; porticul său are peste 30 de arcade decorate cu steme ale studenţilor. În 1838 a fost transformat în bibliotecă. În interior am vizitat “Teatrul Anatomic”, fosta sală de disecţii, îmbrăcată în lambriuri de brad care s-a amenajat în 1637; pe peretele din dreapta sălii este “Catedra celor Jupuiţi” cu două statui: o figură feminină întruchipând alegoria Anatomiei şi un înger înaripat care îi oferă acesteia nu o floare, ci un femur! Mai există în partea inferioară 12 statui reprezentând medici celebri între care anticul Hipocrate şi Gaspare Tagliacozzi care a trăit în secolul al XVI-lea, fiind considerat părintele chirurgiei estetice moderne. Tavanul sălii are în centru pe Zeul Apollo, protectorul Medicinei, înconjurat de unele figuri reprezentând constelaţiile. A doua sală vizitată este numită “Stabat Mater” şi era destinată legiştilor; denumirea acesteia provine de la imnul creştin din secolul al XIII-lea, “Stabat Mater Dolorosa” având ca temă suferinţa Mamei atunci când îşi vede Fiul răstignit pe Cruce. Pe peretele unde este situată catedra este pictată fresca “Fecioara cu Pruncul” datând din anul 1569.
*Turnurile Asinelli şi Garisenda sunt două edificii înclinate aproape de Piazza Maggiore. Asinelli este cel mai înalt turn din Bologna, având 97 de metri; Garisenda este înalt doar de 47 de metri, dar este superior datorită înclinării cu 3,22 metri faţă de linia verticală.
*Bazilica “Santo Stefano” este un amplu complex alcătuit iniţial din 7 biserici în stil romanic din care s-au păstrat numai 4 până astăzi. Ideea i-a aparţinut Episcopului Petroniu din veacul al V-lea care efectuase o călătorie în Ţara Sfântă, dorind să construiască în Bologna clădiri asemănătoare celor de la Ierusalim.
*Bazilica “San Domenico” este o grandioasă biserică dominicană din secolul al XIII-lea. În piaţa din faţa ei se află statuia patronului bisericii, Sfântul Dominic, iar în apropiere o coloană cu statuia Fecioarei Maria, operă realizată în anul 1630 de renumitul sculptor Guido Reni în semn de recunoştinţă pentru salvarea populaţiei locale de epidemia de ciumă. În interior am văzut “Arca Sfântului Dominic” unde este sarcofagul ce adăposteşte moaştele acestuia, mort în 1221. Am zăbovit câteva minute, admirând minunata operă de artă la care au lucrat mai mulţi sculptori, inclusiv tânărul Michelangelo în anul 1494.
*Turnul Prendiparte datează din secolul al XII-lea; are o înălţime de 59,5 metri. Am urcat 300 de trepte/12 etaje, dar nu am simţit deloc oboseala din două motive: eram atunci tânăr, iar vederea panoramică a Bolognei a meritat din plin.
*Biserica “Santa Maria della Vita” a fost ridicată în veacul al XIII-lea în stil baroc. Aceasta adăposteşte o renumită sculptură din teracotă numită “Plângerea lui Iisus” care a fost realizată în anul 1435 de Niccolò dell’Arca. Scriitorul italian Gabriele d’Annunzio numise această capodoperă “un urlet în piatră”.
*Biserica “Santa Maria dei Servi” a fost construită în anul 1343 având porticuri pe toate laturile sale. În lăcaş se află mai multe icoane vestite între care cea executată de Giovanni da Modena, “Madona con Bambino”.
*Biserica “San Giacomo Maggiore” datează din anul 1267, fiind construită de către călugării augustinieni. Se remarcă prin frescele pictate de Lorenzo Costa, “Apocalipsa”; “Triumful morţii”, “Madona şi sfinţii”. În prelungirea bisericii s-a construit Oratoriul “Santa Cecilia” care mai este numit “Capela Sixtină a Bolognei”.
*Bazilica “San Luca” din secolul al XVIII-lea în stil baroc este un loc de pelerinaj deoarece posedă o vestită icoană a Maicii Domnului despre care se crede că ar fi prima imagine a Fecioarei Maria, pictată de Sfântul Evanghelist Luca; denumirea icoanei este “Beata Vergine di San Luca”. Potrivit unei legende, un călugăr grec aflat în pelerinaj la Constantinopole ar fi primit acea icoană de la preoţii Bazilicii “Sfânta Sofia” cu misiunea de a o duce în Italia; la Roma el a aflat că înălţimea numită “Colle dela Guardia” de 300 de metri unde i se spusese să o ducă nu era în “Cetatea Eternă”, ci în Bologna.
*Turnul “Scappi” se află deasupra unor clădiri celebre datorită frescelor vechi care conţin următoarele inscripţii: “Panis vita./Pâinea este viaţă.”; “Canabis protection./Canabis este protecţie.”; “Vinum laetitia./Vinul este bucurie.”. Există unele interpretări că inscripţia despre canabis s-ar referi la efectele curative ale cânepei, iar alte interpretări susţin că ar fi vorba de comerţul cu cânepă care era o sursă importantă de venituri pentru Bologna.
*Casa Isolani din Strada Maggiore este un portic medieval din lemn înalt de 9 metri care are următoarea legendă: cândva un nobil ar fi angajat trei arcaşi ca să îi omoare nevasta infidelă; tânăra ar fi ieşit dezbrăcată la fereastră, iar arcaşii distraşi de frumuseţea ei şi-ar fi greşit ţinta şi săgeţile lansate din arcurile lor s-au înfipt în tavanul din lemn al porticului acelei case.
*Porticurile din Bologna în lungime totală de 60 de kilometri sunt galerii cu arcade construite începând din veacul al XII-lea din lemn, cărămidă sau piatră. Am vizitat doar două dintre acestea: Porticul Mănăstirii “San Francesco” şi Porticul Palatului Arhiepiscopal. Gazdele îmi spuneau că prin Bologna poţi să te plimbi ore întregi fără a fi deranjat de o eventuală ploaie de toamnă sau de razele unui soare arzător de vară.
