În documentarul VHS Massacre: Cult Films and the Decline of Physical Media, regizat de Kenneth Powell şi Thomas Edward Seymour, producţie SUA, 2015, pornind de la o analiză a evoluţiei filmelor-cult, independente sau de categoria B, se arată cum consumatorii se îndreaptă tot mai mult către streaming. Dacă părăsirea folosirii casetelor video şi, deci, apunerea epocii de glorie a VHS-ului era previzibil să se petreacă, din motive în primul rând tehnice, mai problematică apare abandonarea DVD-ului.

Aparent, e mai simplu să introduci un disc în DVD-player şi să te uiţi la un televizor cu ecran mare, şi totuşi tot mai mulţi preferă calculatorul.

Declinul casetelor video şi al DVD-urilor a început încă din 2012.

Chestionat asupra procentului de clienţi pe care s-ar aştepta să-l aibă pentru persoane care să vină regulat să închirieze DVD-uri (sistem care a fost aplicat şi la noi, în magazinele Diverta), un om implicat în industrie a răspuns scurt: ”Practic, zero. Acum avem Netflix”.

În SUA, existau astfel de magazine numite ”Blockbuster Video”, care începând din ianuarie 2014 au fost închise aproape în întregime.

Într-un interviu, John Bloom (Joe Bob Briggs), de la MonsterVision Drive-in Theater, aprecia că multe filme făcute în perioada anilor ’80-’90 erau ”oribile”, dar că există totuşi destui nostalgici ai acelei perioade. În perioada aceea, aproape oricine putea deschide un magazin video, însă, odată cu trecerea timpului, lucrurile s-au schimbat dramatic.

Făcându-se comparaţia între epoca retro a industriei audio comparativ cu cea video, s-a opinat (pe bună dreptate, aş zice) că în timp ce vinilul are un farmec şi o savoare a lui care încă îl mai face să fie căutat, caseta VHS nu are aceste atribute şi deci nu are de ce să mai fie căutată.

Corect, dar tot mi se pare o dovadă de snobism şi de fals progres tehnologic să îngropi şi DVD-ul, ca să nu mai zic de Blu-Ray, care e şi mai recent.

DVD-urile au produs o adevărată revoluţie la apariţie (în jurul anului 1996), însă încă din anii 2013-2014 vânzările au început să scadă.

Chestionată, Deborah Reed, starul din filmul-cult Troll 2, dezvăluie câteva detalii despre producători şi scene din acest film.

Lloyd Kaufman: Fanii ne dau ceva mai mult decât banii, ne dau timpul lor

Şi, desigur, a venit lovitura de graţie din partea epocii file-sharing, mai ales că, aşa cum arăta prof. James Richardson, există deja o generaţie crescută în conceptul de muzică sau film partajate liber.

Având în vedere că unele filme ajung să fie postate pe Internet la nici două-trei zile de la lansare, se naşte firesc întrebarea cum ar putea să-şi câştige existenţa un producător de film independent?

(Desigur, anumite filme rare se pot găsi şi acum doar pe VHS, fiindcă nu au fost imprimate/distribuite în alt format).

A existat şi opinia unui producător (Lloyd Kaufman, fondator Troma Entertainment) care a spus că cei care le urmăresc filmele, fie şi partajate pe net, le dau ceva mai important decât banii, le dau timpul lor. Ceea ce mi se pare minunat spus şi gândit, doar că industria filmului se află la o răscruce.

Evident, aşa cum arăta şi John Bloom la final, nu putem opri schimbarea. Nici în formă şi nici în conţinut. Însă, dacă ne pasă cu adevărat, putem promova şi susţine filmul de calitate, indiferent de perioada în care a fost făcut.