Al.Florin Țene
M-am întors acasă spre toamnă,
Râul curgea în urma mea,
Pe suliți de iarbă, pe coamele dealurilor,
Soarele se rostogolise în brazde.
O tristețe amară mă bătea cu amurguri,
Că nu am mai fost recunoscut de fântâni,
Sora mea crescuse înaltă și subțire, floare peste
Sufletul mamei,
Nucul îmbătrânise și dinții de frunze îi cădeau,
tremurând…
Mama cosea grădina în borangic și nu obosise
Căutându-mă prin țară,
Tata număra lacrimile fântânii…
Am lăsat la poartă vântul și ploile cu soare
Și am îmbrățișat pe mama, întinerind-o…