În România, corupţia din mediul educaţional se manifestă la cel mai înalt grad socotit la scara Uniunii Europene, arată ediţia la zi a sondajului întreprins de Fundaţi Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă – Eurofound. Concomitent, studiul ”Barometrul respectării drepturilor elevilor”, realizat de Asociația Elevilor din Constanța – AEC, informează la unul din punctele lui că două treimi dintre elevii chestionaţi spun că în anul școlar 2017-2018 li s-au cerut „sume de bani pentru acoperirea cheltuielilor necesare funcționării unității de învățământ”.
Din două direcţii, în acelaşi timp, vine o caracterizare aţământului nostru concentrată într-un singur cuvânt: corupţie. Unii poate socotesc modă invocarea lui. Cine frecventează domeniul (şi cine nu are la noi tangenţă cu şcoala?!) regăseşte în el confirmarea unei realităţi: se cer, se strâng, se dau bani la tot pasul în sistemul românesc de educaţie, chit că gratuitatea învăţământului de masă este literă de lege la noi de când există lege de profil, adică de peste un secol şi jumătate.
Ambele cercetări (una europeană, cealaltă, internă) sunt de luat în seamă pentru că au fost făcute cu mijloace ştiinţifice de cercetare, ediţii la zi din demersuri periodice, cu arie de cuprindere mai largă decât problema banilor scoşi de şcoală din buzunarul părinţilor. Importanţa pentru viaţa de fiecare zi a investigării corupţiei din mediul educaţional este subliniată chiar de faptul că mecanismul în discuţie, acela de a pretinde şi de a da bani pentru şcoala declarată ca gratuită, este pus în rând cu subiecte precum condiţiile de viaţă şi de muncă, drepturi, libertate de exprimare, discriminare, acces la informare, alegeri pentru reprezentare etc.
Studiul AEC arată că 66,5% dintre repondenţi afirmă că în anul şcolar trecut le-au fost ceruţi bani pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare a unității de învățământ”. În sens mai larg, din răspunsuri rezultă că „anual, elevilor le sunt solicitate sume care pleacă de la 50-100 de lei și ajung chiar până la 400 de lei. Principalele cheltuieli asigurate din sumele cerute elevilor și părinților sunt cele privind lucrări de reparație/modernizare, bunuri și servicii, materiale consumabile și asigurarea pazei. Deloc surprinzător este faptul că aceste cheltuieli sunt exact acelea care cad în responsabilitatea autorităților locale”.
Potrivit sondajului Eurofound din acest an, România este pe primul loc la nivel european din punctul de vedere al corupţiei manifestate în mediul educaţional. După noi, la corupţie în învăţământ urmează Croaţia (pe locul doi) şi Ungaria (pe locul trei). Corupţia cea mai scăzută din învăţământ este identificată în ţările luate mereu ca repere de performanţă în educaţie: Danemarca, Suedia, Finlanda.
Corupţia din sistemul românesc de educaţie este văzută ca venind din două părţi, şi dinspre părinţii elevilor, şi dinspre şcoală, apreciază Iulian Cristache, preşedintele Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi: „E ca un fel de dare şi luare de mită. Se strâng bani pentru a cumpăra cadouri pentru profesori, ca să nu strice notele elevilor”.
Atitudinea în faţa fenomenului se arată sub două aspecte eternizate în neputinţa celor care ameninţă că odată şi-odată vor forţa trecerea dincolo de ele. Unul este ambalarea în legalitate, adică în hârtii, la propriu: tabele, chitanţe, procese-verbale şi, peste toate, reglementarea. Scrie „la lege” că orice cheltuială e de acceptat numai dacă vine dinspre colectivitatea părinţilor, aşa că iniţiativa de a strânge bani apare din direcţia reglementată. Celălalt aspect al zădărniciei vreunui demers împotriva dării şi luării de bani la şcoală aduşi de-acasă ţine de cerinţa formulată înainte de orice „sesizaţi cu probe”. Din aceeaşi categorie a mimării intransigenţei autorităţilor face parte deschiderea la momente decisive şi pretabile la mediatizare a unor linii telefonice pentru semnalări „în chestie”. Îndoielnic sub semnul seriozităţii şi vulnerabil din perspectiva legii, procedeul de tip „telverde” se soldează cu rezultate pe măsură.
Cu atenţia pretins combativă focalizată pe colecte de bani daţi de părinţi pentru întreţinerea spaţiului şcolii şi pentru cadouri, corupţia din domeniul educaţional merge înainte cel mult incomodată uneori în legătură cu aspecte cum ar fi: examene, rezolvări de contestaţii, acte de studii, posturi, transferări, exceptări, înscrieri, dreptul la cine ştie ce. Se adaugă costurile şi mai puţin percepute ca anormal a fi achitate de părinţi, fiindcă aşa sunt achitate de când lumea, chit că undeva sunt prevăzute gratuităţi, decontări, facilităţi: pentru manuale, transprt, acces la unele manifestări publice, servicii medicale.