Puține lucruri aduc mai multă bucurie și încântare decât o pizza fierbinte servită direct din cuptor – cu excepția momentului în care servești acea pizza fierbinte și proaspătă din confortului casei tale. Revoluția produsă în anii 1950 de livrarea de pizza proaspătă la scară largă a schimbat felul în care consumăm mâncarea și asta nu s-ar fi întâmplat fără cutia de pizza. Însă cum s-a ajuns la inventarea cutiei actuale de pizza? Cum se livra pizza înainte ca această cutie de pizza să devină standardul în transportul de pizza din întreaga lume?
Recipientele pentru transportul pizzei proaspete au existat din anii 1800. Însă înainte ca pizzeriile și restaurantele italiene să fie atât de populare, brutarii puneau plăcintele de pizza în cutii de cupru pentru a le duce vânzătorilor stradali. Aceste recipiente erau aerisite pentru ca aburul să nu înmoaie pizza. Însă pizza rămânea caldă pentru că cuprul reține căldura foarte bine.
Deși aceste recipiente de cupru erau eficiente, ele nu erau portabile. După al doilea război mondial, pizza a devenit tot mai populară și restaurantele cu specific italian ofereau opțiunea de a lua mâncarea la pachet. Cel mai simplu mod de a ambala pizza a fost folosirea unei pungi. Pizza era pusă pe o bucată de carton ondulat, care asigura insularea pentru a menține baza caldă, apoi totul era pus într-o pungă de hârtie, ceea ce permitea eliberarea aburului.
Acestă tehnică clasică încă mai este folosită azi în pizzeriile clasice. De asemenea, există pizzerii care încă mai folosesc carton ondulat în cutiile lor de pizza.
Popularitatea pizzei a determinat un nou pas în găsirea celei mai bune opțiuni de livrare. Pungile nu se pot aranja prea bine unele peste altele iar bucătarii au optat pentru cutiile de carton. Cutiile erau folosite pentru transport și, deși erau fragile, ofereau totuși mai multă susținere decât pungile – asta însemna că mai multe comenzi de pizza pot fi stivuite și cărate fără ca integritatea lor să fie afectată.
Cu toate acestea, cartonul nu era destul de bun când pizza rămânea prea mult timp în cutie. Umiditatea avea un impact asupra structurii cutiei, determinând-o să se înmoaie prea ușor. Atunci a început căutarea unei noi soluții.
Dezvoltarea cutiei moderne de pizza poate fi atribuită nimănui altuia decât lui Tom Monaghan, fondatorul unui lanț global de pizza (Domino’s) prezent și la noi în țară. Monaghan avea nevoie de o modalitate de a transporta în mod eficient pizza pentru noile sale servicii de livrare, așa că, pe la mijlocul anilor ’60, a început căutarea unei companii care să dezvolte o cutie de carton ondulat.
Conform autobiografiei sale, Monaghan susține că a fost mai dificil decât se aștepta să creeze un recipient-cutie care să fie îndoit cu ușurință pentru a se plia, dar suficient de dur pentru a-și păstra forma. După un proces îndelungat de dezvoltare alături de o companie din Detroit, au obținut în cele din urmă succesul: au luat naștere cutiile de pizza albe sau natur ceu au putut fi tipărite sau personalizate după nevoile restaurantului. Acesta a devenit standardul industriei pentru umila cutie de pizza.
Pizza a rămas neschimbată din anii 1960 – de ce să schimbi ceva ce merge atât de bine? Însă cutia de pizza are acum un companion pe măsură: paharul de carton. Cafeaua și pizza la pachet au devenit simboluri ale prânzului luat la birou sau o cină târzie după o zi istovitoare de muncă.
Cutiile de pizza și paharele de carton sunt aspectele discrete ale experienței de a mânca o pizza gustoasă. Majoritatea dintre noi nu dau atenție acestor detalii, fiind uitate odată cu ultima felie de pizza sau ultima gură de cafea. Între timp, proprietarii de restaurante italiene se gândesc la soluții pentru probleme despre care nici nu știm că există. Doar recent consumatorii au devenit atenți la faptul că recipientul poate fi la fel de important ca mâncarea sau băutura pe care o conțin.
