Jocul de-a vacanța (mare)

”Jocul de-a vacanța” este o piesă de teatru scrisă în 1936 de către dramaturgul Mihail Sebastian. Este o comedie romantică, tipică așa-zisului teatru de bulevard din perioada interbelică. Eroii piesei sunt persoane care se amăgesc crezând că izolarea pe timpul vacanței într-o pensiune din munți le schimbă viața și își pot în sfârșit îndeplini visurile și dorințele, evadând din rutina și frustrările unor existențe modeste și fără orizonturi. Este doar un joc, o amăgire, căci vacanța lor nu este nici pe departe o schimbare reală, ci doar o iluzie. Deși piesa este o comedie, finalul este trist. Sfârșitul vacanței și întoarcerea la realitatea cotidiană devin tragice.

” Jocul de-a vacanța mare” este o piesă de manipulare ordinară scrisă în 2020 de către medicul Adrian Streinu-Cercel. Este o dramă tipică pentru gândirea ”soluției finale” din Germania interbelică și pentru gândirea ”bantustan” din Republica Africa de Sud sub guvernarea de apartheid a dictatorului P.W. Botha. Nu este indicat să povestim subiectul acestei piese pentru a nu ne destabiliza psihic. Putem doar spune că este mai mult decât un film horror. Punerea ”în scenă” a acestei piese monstruoase ar fi însemnat nu numai dispariția a orice urmă de democrație, dar și a sute de mii sau chiar milioane de români în vârstă, supuși exterminării în lagărele de concentrare pandemică ale acelui domn medic.

Norocul nostru este că președintele țării a intervenit imediat și a dezavuat monstruoasa propunere.

Slavă Domnului că a fost doar ”un joc” de-a vacanța mare, dar de ce a fost nevoie de acest joc?!

De ce a fost nevoie să fie și mai mult chinuiți și speriați aceia care și așa sunt chinuiți și traumatizați de restricțiile super draconice ale arestului la domiciliu ?!

De ce a fost nevoie de crearea unui grad și mai înalt de panică și psihoză apocaliptică cu efecte negative greu de gestionat asupra stabilității sociale ?!

Poate este de înțeles că efortul gigantic pe care domnul Adrian Streinu-Cercel îl face la televizor pentru a începe împreună cu Primăria Capitalei testarea la scara blocului l-a obosit în asemenea măsură încît și-a pierdut discernământul și responsabilitatea, dar domnia sa nu este singur.

Opera sa a fost ”scoasă” în public și amplu mediatizată. Cei care au contribuit la promovarea ”vacanței mari” nu au conștientizat efectul psihologic distructiv al acesteia asupra populației, căci nu este vorba doar despre victimele de peste 65 de ani ale domnului medic, ci și despre familiile și apropiații acestora ?!

Sau a fost doar un joc de manipulare bine pregătit pentru a testa gradul de suportabilitate a populației ?

Oricum ar fi, să te joci cu populația în acest fel și în asemenea condiții ar fi mai mult decât un gest de nepăsare și dispreț față de o populație aflată deja în mare dificultate.

Mai avem de a face cu un ”joc”. Este jocul de-a amenda.

Un domn secretar de stat la Ministerul de Interne se laudă la fiecare apariție publică cu rezultatele remarcabile ale poliției în lupta cu pandemia prin numărul din ce în ce mai mare de amenzi date populației. Pe total, s-au acumulat sume de zeci de milioane de lei.

Evident, este un joc sau mai bine zis o joacă pentru că nu este un demers serios și realist. În primul rând, a da amenzi imense unei populații fără locuri de muncă și fără venituri sigure pe o perioadă nedeterminată este o utopie. Din ce vor fi plătite?

Vor face cetățenii credite la bănci pentru nevoi personale de plată a amenzii sau cei care vor dori să-și restarteze micile afaceri vor renunța la creditele de business pentru credite de amenzi?

S-a gândit cineva la faptul că în condițiile unor mari probleme de supraviețuire în criză a milioane de români, plata amenzii va afecta grav puterea de cumpărare, deci și nivelul lor de trai? Este o joacă și dacă ne gândim că mulți dintre cetățenii de etnie rromă care au fost amendați nu vor plăti niciodată amenda, fiind obișnuiți să nu plătească nici măcar utilitățile.

Este o joacă, dar ne va costa scump pentru că mulți amendați vor contesta amenda în justiție, iar pe social media sunt mii de postări care atestă abuzul și superficialitatea cu care au fost date multe dintre amenzi. Vor trebui plătite daune. Cine le va plăti?

Evident, bugetul statului, adică noi toți, amendați sau neamendați.

Ar fi cazul ca de la mic la mare să ne maturizăm și să nu ne mai jucăm.

Chiar este nevoie de mai mult realism și seriozitate, pe lângă măștile și mănușile de protecție, pentru a ieși cu bine din această teribilă perioadă.