Când Marelui Zeu, zeului suprem, i-a plăcut Pământul şi a decis sa-l populeze, El a dat nastere, prin a sa respiratie, la sapte Zei ai Genezei. Conducatorul acestui grup fiind Daksha; asa cel putin ne spune o veche legenda vedica.
Daksha, dupa ce s-a uitat peste tot Pamintul, a gasit cel mai frumos loc, unde munti mindri, acoperiti de zapezi dadeau nastere la dealuri blinde, vai si riuri argintii, ce se uneau formind un urias ochi, un ochi de ape, unde geneza putea sa inceapa. Aceasta zona EL, Daksha, a populat-o in timpul noptii, cu primii 10.000 de fii, fiii lui iubiti, „alesii lumii”(The chosen people), care vor popula si stapini lumea. In timpul zilei, cei sapte zei zei primordiali ai genezei au continuat sa populeze Pamintul cu tot felul de animale, cind El , Daksha si-a dat seama ca a uitat cum sa-i inmulteasca pe ai sai fii, pe alesii lumii, pe Daci. Asa ca EL va crea femeia si, dupa multe incercari, va descoperi si secretul uitat. Daksha va ramine cunoscut in mitologia vedica (cea mai veche mitologie din lume) ca zeu al genezei si al…sexului. Fiii lui iubiti, Dacii, vor stapini Pamintul.
Cu o multime de astfel de legende in minte m-am hotarit sa vizitez Dacia, Tara Zeilor, acolo, la ea acasa, in inima ei, in muntii Surya-nului. M-am hotarit sa merg la Sarmi-Seget-Usa, capitala stramosilor nostri si a stramosilor stramosilor stramosilor nostri, acei Carpato-Danubieni care au dat lumii o cultura, o istorie (uitata de „istoricii nostri”) si un popor nemuritor, poporul Daco-Roman.
Asa ca pe 3 iunie 1998 plec din New York, la bordul companiei romine de zbor, TAROM, aterizind, ziua urmatoare, la Bucuresti-Otopeni. Sunt intimpinat de fiul meu, Andy, student la facultatea de stomatologie din Bucuresti, de prietenul meu „din botosei” Dan Dima, avocat, o buna prietena, Cristina Cutus, si de Tanta Popescu, ziarista cu o personalitate formidabila, care m-a facut de multe ori sa simt ce inseamna sa ai un prieten la nevoie.
Bucurestiul ca oras mi s-a parut mult schimbat in bine, curat, frumos, cu mici restaurante, cu mincaruri gustoase (ca cel de pe Podul Stirbei, recomandat mie de Rudy Klekner in New York), al caror preturi sunt cu 1/3 mai mici fata de Mc Donald-ul din New York. Petrec in Bucuresti trei zile, timp in care imi revad rude si prieteni.
Am deja un grup de patru persoane, cu care am hotarit de mai bine de un an, sa ne ducem acolo, in Tara Soarelui, la poalele Muntilor Surya-nului. Daca nu stiti, Surya era Zeul Soarelui, la vechii Vedici, Carpato-Danubieni (ai dumneavoastra stramosi). Cu ajutorul Tantei am inchiriat o masina, un Ford de noua persoane, cam albastru la culoare, dar foarte confortabil. Asa ca pe 7 iunie 98 , intr-o dimineata frumoasa si insorita m-am suit in acel Ford albastru si…la drum.
Am plecat sa-mi string tovarasii de calatorie: primul pe care l-am luat de acasa a fost Dan Dima. Pe el il cunosc de cind aveam sapte ani, de atunci suntem prieteni. El lucreaza ca avocat pentru o firma comerciala in Bucuresti. Este inalt, de 1,85m, blond, cu ceva fire argintii, cu ochi albastri. Un tip robust, sportiv si placut.
De la Dan am plecat spre Costel Enciu, cu care am facut armata prin anii 1964 si cu care am ramas bun prieten. Azi, Costel este pensionar, avind destul timp liber, asa ca s-a decis sa ne urmeze. Costel este un tip linistit, caruia ii place mult sa citeasca tot felul de carti de aventuri. Are nu mai mult de 1,75m, putina burtica, chelie si o mustata, nelipsita oricarei personae mai putin norocoase din punct de vedere al „podoabei capilare’. Este un tip jovial si placut, cu care am petrecut multe vacante. El a reusit sa-si recupereze, pe strada Orzari 15 din Bucuresti, o curte imensa cu 6-7 casute nationalizate (corect spus, furate ) de fostul regim comunist, dar chiriasii refuza sa-i plateasca chirie pentru ca nu vor „sa-l imbogateasca pe dl. Enciu” si pentru ca nu exista nici o lege care sa-i convinga sa o faca! Ciudata guvernare mai are si aceasta tara! (Sa nu uitam insa ca si in America, un chirias poate locui luni si luni de zile fara sa plateasca proprietarului nimic, iar acesta, propietarul, este obligat sa-i dea, in tot acest timp, apa, caldura si lumina gratuit).
ZAMOLXE(ZAMOLXIS) – PĂRINTELE ROMÂNILOR
„Fiicele mele și fii mei, mă bucur nespus să vă văd pe toți într-o zi atât de mare cum este aceasta! Nu poate fi consemnată în cuvintele voastre cât este de importantă ziua de 10/11 Iulie 2010! Este o dată ce cu greu o veți putea șterge din memorie, este o zi în care CEL promis vouă acum mai bine de 2000 de ani de IISUS a venit la voi!
EL este FIUL OMULUI care a venit pregătit (deci nu oricum!) și însoțit de foarte multe ființe de lumină, spirite primordiale ce aparțin Creației Primordiale! Spațiul Geto-Dac are marea onoare de a găzdui o mare parte din Conștiința Celui ce își spune FIUL OMULUI. Cam 90% din această conștiință a coborât și va continua să coboare până când va fi absorbită în totalitate de ființele primordiale, cei ce își spun OAMENI! Însă planeta OM a trimis mai demult o părticică din ea pentru a ajuta la procesul de trezire al românilor și de înălțare al Mamei Geea. Eu ca strămoș al vostru, dar și contemporan cu voi pot să afirm că, împreună cu MARELE AVATAR pregătim PROCESUL ELIBERATOR AL TUTUROR ROMÂNILOR de tot ceea ce este străin!!! Este momentul MARII TREZIRI, a unei conștiințe GIGANT(MARI) care va pune stăpânire mai întâi pe cei desemnați și abia apoi pe toți ceilalți! În tot ceea ce se întâmplă, VOI FI CU VOI AȘA CUM AM PROMIS cândva, nu voi abdica de la această menire, căci îmi este dat să văd prin ochi de Om Gloria Celui Prea Înalt, care acum a venit! Ceea ce a fost să fie s-a împlinit, acum procesul de transformare și înălțare merge după alți parametri! Cu o asemenea ființă alături așa cum este MARELE AVATAR, succesul este garantat, dar ca toate acestea să se întâmple va mai dura ceva din răul care trebuie să existe și să se consume pe el însuși! Vor fi ani de mari încercări, însă dacă aveți credință cât un bob de muștar, veți fi cei care veți auzi și vedea pe CEL PROMIS! Deocamdată atât, vă îmbrățișez români și vă urez: Drum drept și multă lumină! ZAMOLXIS Vă mulțumește în numele întregului neam. Pe curând!”