28.5 C
București
vineri, 25 septembrie

Despre tracul Enea și Eneida (I)

Virgilius, (70-19 i.C.) cel mai mare poet latin, l-a imortalizat pe Enea, ca erou al celebrei sale poeme epice Aeneida, care este marea epopee a poporului roman.

Faptele lui Enea din timpul razboiului greco-troian sunt amintite de Homer in Iliada. Eneas a fost un neinfricat luptator impotriva greecilor, fiind intrecut in vitejie doar de Hector. Legenda spune ca, de fapt, razboiul troian a pornit intimplator chiar prin Enea, in urmatoarele imprejurari: cand flota greceasca s’a oprit la tarmul din fata cetatii Troia, grecii stateau cuminti pe vasele lor, neindraznind sa coboare pe tarm, pentru ca a profetie spunea ca primul grec ce va cobori pe pamint va fi si primul care va muri in acest razboi troian.

Grecii sositi in urma (1900-1400 I.C.) din estul Marii Caspice in patru valuri: ahei  si eolieni, iar de la nord de Dunare , ionieni, dorieni , nu mai sint acum o hoarda barbara, ci popor de luptatori organizati care dupa ce au absorbit notiunile de “civilizatie” a popoarelor din jur: pelasgi (traci, daci,), egipteni, si au construit o civilizatie” “proprie”pe care vroiau s-o raspindeasca prin forta avida de continua cucerire si zefuire a cetatilor bogate din jur, precum turcii si inspecial rusii o vor face mai tirziu.

Regele cetatii Philace, Protesilaos, care participa la razboi cu 40 vase si cu oameni de lupta, de partea greecilor, a sarit cu indrazneeala pe tarm, finnd ucis de Enea.

Print din familia domnitoare pelasgica a Troiei, Enea era fiul lui Anchise si al Afroditei, zeita frumusetii; Afrodita I-a spus lui Anchise ca nimanui si niciodata sa nu desvaluie origina divina a lui Enea. Dar Anchise, la un pahar de vin cu prietenii, s’a laudat ca el s’a culcat cu Afrodita. Zaita la pedepsit pe Anchise, betegindu-l de picioare, astfel ca Anchise a ramas invalid. Totusi lipsa de discretie a lui Anchise nu a avut repercusiuni si pentru Enea, Afrodita a ramas o mama iubitoare; el s’a bucurat de ajutorul mamei lui, oriunde si oricind a avut nevoie.

Cand,  in al zecelea an de razboi, grecii au reusit sa cucereasca Troia si sa-i dea foc, nu tot poporul troian a fost nimicit prin foc si sabie, o parte dintre ei, in special femeile au fost luate in sclavie de capeteniile grecilor. Printre cei ce au reusit sa scape nevatamati a fost Enea care, ajutat de mama lui si-a luat familia, pe taica-su Anchise in circa (unii spun ca pe umari) ,pe micul Ascaniu, fiul sau, care alerga alaturi de taica-su care-l tinea de mina, sotia sa Creusa, fiica regelui Priam, si o parte din rudele sale apropriate; numai ca in invalmaseala creata de cei care alergau in toate partile si mai ales din cauza noptii, Creusa a disparut, astfel ca Enea a ajuns la corabie fara ea. Ajutati de intunericul noptii si de Afrodita, Enea si oamenii lui au reusit sa se strecoare prin flota greceasca si sa porneasca in calatoria lor pe marea Egee.

Eneida lui Virgilius il poarta pe tracul Enea intr’o calatorie lunga pana il aduce in Italia, unde era destinul lui, unde trebuia sa creieze o natiune noua si un imperiu nou, care urma sa domine lumea timp de aproape un mileniu, un imperiu cel va avea ca nucleu de origine pe Tracul Enea si pelasgii lui.

Virgilius a trait in timpul domniei imparatului Octavian August. El era poetul preferat al imparatului si al lui Mecena. Era perioada de aur a literaturii latine, Ovidius si Horatius secundand-l cu cinste pe Virgilius.

Inainte de Virgilius literatura latina a avut si alti poeti epici: pe Ennius (239-169 i.C.), grec prin nastere, care a scris o epopee (Annale) in care canta istoria Romei; pe Naevius (270-200 i.C.) care a scris tragedii si comedii, in care ataca aristocratia romana; dupa Virgiliu un poet epic remarcabil trebuie mentionat Lucan (39-65 d.C.), nepotul filosofului Seneca ;el a scris o epopee – Pharsale – despre lupta dintre Caesar si Pompei.

Asa ca, imperiul roman care-si traia apogeul in timpul lui August, de fapt, nu avea o epopee nationala. Aceasta sarcina a preluat-o Virgilius, poet foarte educat si fin, iscusit versificator. El a compus epopea nationala, in 12 canturi, ENEIDA si daca ne gindim bine nu stim daca a fost scrisa pentru poporul latin-roman ori pentru gloria celui pelasgic-tracic-dacic ori cum vreti sa ne numiti pe noi ,fii ales ,fii iubiti ai marelui zeu al genezei “DAKSA”.

 Desi ca structura opera sa imita Illiada si Odyssea lui Homer, geniul sau personal se vede clar in perfectiunea absoluta a stilului sau si armonia versificarii. El nu si-a incheiat opera, desi a lucrat la ea ultimii 10 ani (29-19 i.C.) din viata sa. Virgilius era foarte exigent cu propria sa opera, pe care nu o considera vrednica a fi comparata cu opera lui Homer si intentionata chiar sa o distruga. Numai moartea lui prematura a salvat Eneida de la pieire. Eneida a fost conceputa cu intentia de a exalta imperiul si poporul roman; se simtea necesitatea unei epopei nationale si a unui erou national, cu radacini in istorie si origina divina. Tracul Enea cel care fugea din Troia in flacari era OM. In ultimul cant, Enea invingatorul lui Turnus si intemeietorul dinastiei si poporului roman este un SUPRA-OM, un SEMIZEU – or a fi “OM” – in vechea noastra cultura vedica – inseamna deja a fi semizeu,a fi nascut de doua ori !

Dupa ce a reusit sa se desprinda de tarmul din fata Troiei, Enea si pelasgii lui erau dornici sa gaseasca cat mai repede un loc unde sa se aseze si sa cladeasca un nou oras. Dar, desi au incercat de mai multe ori, ei au fost nevoiti sa plece mai departe impinsi de evenimente neplacute. Enea a fost avertizat in vis ca tara ce-i este destinata este undeva departe, in vestul  Italiei, care in zilele acelea are cunoscuta ca Hesperia, tara de la apus.

In acel moment, Enea si troienii lui se aflau in Creta si desi tara promisa era undeva foarte departe, totusi ei erau satisfacuti ca, cel putin, intr’o zi, vor avea un loc al lor unde sa se stabileasca. La una din escalele pe care le faceau au avut placerea si uimirea sa se intalneasca cu Andromache fosta sotie a varului lui, Hector. Cand dupa distrugerea Troiei capeteniile grecilor au impartit intre ei femeile troiene capturate ca sclave, Andromache fusese data lui Neoptolemus (numit uneori Pyrrhus) fiul lui Achilles cu Deidamia. (Acest Neoptolemus era omul care il ucisese pe regele troian-pelasg Priam in fata altarului unde se refugiase). Neoptolemus a abandonat-o curind pe Andromache pentru Hermiona, fiica Elenei. Dar el nu a supravietuit prea mult acestei casatorii astfel ca dupa moartea lui, Andromache se casatorise cu profetul troian Helenus.

Andromache si Helenus i-au primit cu multa bucurie pe Enea si pelasgii lui – in fapt, Enea fusese cumnatul Andromachei prin sotul ei Hector si sora lui, Creusa, prima sotie a luiEnea. Ei le-au dat cele de trebuinta si inainte de despartire Helenus i-a dat tracului  Enea sfaturi pretioase in legatura cu calatoria lui viitoare pana in Italia – Hesperia  Astfel el l-a sfatuit sa nu se stabileasca pe coasta de est a Italiei unde sunt foarte multi greci; tracului Enea, ii era destinata coasta de vest ceva mai spre nord, dar sa nu ia cumva drumul scurt dintre Italia si Sicilia unde sunt stancile Scylla si Charybda (Messina de astazi) ci sa faca un drum mai lung, dar mai sigur, ocolind Sicilia pe la vest.

Dupa ce au atins coltul sud-estic al Italiei, Enea a continuat drumul spre sud sud-vest asa cum le spusese Helenus; numai ca acesta, necunoscand exact care este situatia de fapt a Siciliei, nu l-ea spus pelasgilor sa nu coboare pe tarmul sudic al Siciliei, unde locuiau Cyclopii. Obisnuit, cand se insera, ei trageau la mal unde inoptau iar dimineata plecau mai departe. Asa s’a intimplat si de data asta. Probabil ca ei ar fi fost prinsi si mancati de Cyclopii lui Polyphemus, daca nu se trezau dimineata, foarte devreme si daca nu alerga la ei un om in zdrente care sa le spuna sa plece imediat de la tarm ca su na cada in mainele Cyclopilor; acest om era unul din tovarasii lui Ullyse, lasat in urma, neintentionat, in pestera lui Polyphemus cand Ullyse si oamenii lui reusisera sa se elibereze  (dupa ce Ullyse reusise sa-l imbete si sa-l orbeasca pe Cyclop).

Deabia se desprinsesera vasele pelasgilor de tarm, cand aparu ciclopul Polyphemus, care se indrepta spre apa sa-si spele orbita goala; auzind sunetul lopetilor ce loveau apa  si-a dat seama ca trebuie sa fie niste oameni pe aproape si a intrat in apa dupa ei, dar, vaseele erau suficient de indepartate de mal.

Deabia scapati de acest pericol, pelasgii au dat peste altul si mai grozav. Junona, care ii ura pe tracii troieni decand cu povestea cu Paris, care o preferase pe Afrodita, si stia ca Roma va fi intemeiata de oameni cu sange trac/troian si ca dupa multe generatii acest oras va distruge Carthagina, orasul ei cel mai drag. Cu ajutorul lui Eolus, regele vanturilor, a iscat o furtuna ingrozitoare, in intentia de a-l ineca pe Enea. Dar Neptun, caruia nu i-a convenit deloc ca sora lui Junona se amesteca in treburile lui, l-a admonestat serios pe Eolus, care a linistit imediat apele, permitand astfel troienilor sa traga la tarm; numai ca de asta data ei erau pe coasta Africei, nu departe de Carthagina.

Carthagina fusese fundata de o femeie, Didona (sau Elissa), fiica regelui Tyr-ului, Mutto, sora lui Pygmalion (nu sculptorul cu accelas nume care s-a indragostit de Galathea, propria lui sculptura). Sotul Didonei Siche fusese ucis de Pygmalion care cauta s-o omoare si pe ea. Didona a reusit sa fuga din Tyr cu o mana de oameni si a navigat pe Meditarana un drum lung pana a ajuns in coltul unei peninsule africane unde a fondat Carthagina. Ea era inca regina orasului, era foarte frumoasa si vaduva.

Junona, vazandu-l pe Enea la un pas de Carthagina si de Didona, a planuit imediat cum sa-l opreasca pe Tracul Enea din drumul sau spre Italia solutia era sa-l incurce cu Didona.

Dar planul Junonei nu-i convenea deloc Afroditei, care dorea ca fiul ei sa nu desvolte sentimente deosebite pentru Didona, ci relatia lui cu ea sa se limiteze la atat cat sa-i foloseasca lui sa obtina de la ea numai ceea ce avea el nevoie. Dar, pentru ca Didona, la randul ei, nu ceda usor unor sentimente prea afectuoase fata de barbati (refuzase deja nenumarate cereri in casatorie ale regilor din regiune) zeita l-a trimis pe Cupidon sa puna pe jaratec inima Didonei atunci cand se va intalni cu Enea.

Dimineata, insotit de credinciosul sau prieten Achate, Enea a parasit corabia si plecat in recunoastere, ca sa afle pe ce taramuri se aflau. Afrodita deghizata, i-a intimpinat, le-a spus unde se aflau si i-a sfatuit sa mearga direct la Carthagina unde regina Didona, mai mult ca sigur, ii va ajuta. Ea i-a invaluit pe ce doi intr-un val de ceata. Fara ca ei sa stie ca au devenit invizibili, au intrat in cetate si au mers pe strazile aglomerate, fara a fi vazuti. Cand au ajuns in fata unui templu monumental pe peretii caruia erau sculptate chiar scene din razboiul pelasgic-troian cu grecii, ei s’au oprit in admiratie.

Tocmai atunci se apropia si Didona insotita de un grup de femei. Afrodita a ridicat valul ce ascundea pe Enea, aparand in fata Didonei drept si frumos. Cand Enea i-a spus cine este, regina i-a urat lui si tuturor oamenilor lui bun venit in orasul ei. Ea a dat un splendid banchet in cinstea tracilor troienilor. Enea i-a povestit intreaga lor istorie de la caderea Troiei pana la sosirea la Carthagina. Pentru Didona erau suficiente faptele eroice auzite ca sa se indragostaeasca de Enea; dar si Cupidon era prezent ca sa se faciliteze lucrurile.

Bineinteles ca Didona se indragostise in asa chip incat l-a facut partas la conducerea orasului, i-a convins pe concetatenii ei sa-l accepte ca pe conducatorul lor d^nd serbari in cinstea lui, organiza vinatori . Ea nu cerea in schimb altceva decat dragostea Tracului Troian Enea. Acesta era atat de multumit de schimbarea lucrurilor incat se gandea foarte serios sa ramana definitiv la Carthagina.

Dar Jupiter nu dormea! El promisese ficei lui Afrodita ca Enea isi va urmea soarta si va crea in Italia un popor care, candva, va supune si conduce lumea. Asadar el l-a trrimis pe zeul Mercur cu un mesaj fara echivoc pentru Enea . Mercur l-a intalnit pe Enea, singur, plimbandu-se pe malul marii, imbracat in haine scumpe si incins cu arme artistic lucrate, toate daruri ale Didonei:

“Cit vei mai pierde timpul tau aici in lux ?” o voce severa l-a oprit pe loc. Enea se intoarse si zeul Mercur era in fata lui. “Conducatorul cerului m-a trimis sa-ti spun sa parasesti Carthagina si sa cauti regatul care este destinul tau”. Cu aceste cuvinte zeul disparu, lasandu-l ingandurat pe Enea, convins ca trebuie sa indeplineeasca ordinul lui Jupiter, constient, insa, cat de dificila va fi despartirea de Didona.

Enea isi chema oamenii si le ordona sa fie pregatiti pentru plecare, dar sa faca totul in secret ca sa nu se afle. Totusi Didona a aflat si a trimis dupa el. La inceput Didona a fost amabila cu el si i-a remintit tot ceeace facuse ea pentru el si pentru oamenii lui. Enea ii raspunse ca el nu este omul care sa nege tot binele pe care l-a facut lor, dar daca el nu s-a casatorit cu ea si ca el este liber s-o paraseasca oricand doreste; si ca Jupiter i-a ordonat sa plece si el trebuie sa se supuna.

Didona fugi se si se ascunse in palat, extrem de indurerata.

In acceasi seara troienii s-au imbarcat si au parasit Carthagina. De pe mare, Enea si-a aruncat o ultima privire inspre orasul in care traise fericit si a vazut zidurile orasului luminate de un mare foc, fara sa stie ca privea la rugul funerar al Didonei care cand a auzit de plecarea lui Enea s-a urcat pe rug si si-a provocat singura moartea cu un pumnal.

- PUBLICITATE -

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

WWW