Preşedintele României, Klaus Iohannis, a susţinut sâmbătă, la Munchen, Republica Federală Germania, o alocuţiune cu prilejul participării la cea de-a 55-a Conferinţă pentru Securitate.
Vă prezentăm în continuare textul alocuţiunii:
„Domnule Preşedinte El-Sisi,
Domnule Prim-ministru,Domnule Ambasador Ischinger,
Excelenţe,
Doamnelor şi domnilor,
Îmi face o deosebită plăcere să mă adresez unui auditoriu atât de distins, sub prestigioasele auspicii ale Conferinţei de Securitate de la Munchen, într-un moment în care ţara mea, România, deţine Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene. Într-adevăr, Securitatea în Europa şi Apărarea Europei sunt cu siguranţă subiecte esenţiale şi de actualitate.
Punctul de plecare inevitabil al oricărei discuţii pe teme de securitate şi apărare este complexitatea mediului internaţional actual. Ne confruntăm în acelaşi timp atât cu ameninţări clasice, cât şi asimetrice, din diferite direcţii strategice. Şi acestea nu sunt îngrijorări doar la nivelul politicienilor, al militarilor şi al strategilor. Astăzi, temerile cu privire la securitate reprezintă o preocupare predominantă a cetăţenilor noştri europeni. În acelaşi timp, sistemul internaţional multilateral se află sub o presiune crescândă, iar adaptarea sa la noile realităţi este pentru noi probabil cea mai mare provocare.
Care ar fi trebui să fie răspunsul nostru european la aceste provocări? Răspunsul meu este coeziunea, în sensul său cel mai larg. Întrucât discuţiile cu privire la viitorul Europei sunt prioritare pe agenda europeană în timpul actualei Preşedinţii a Consiliului Uniunii Europene, deţinută de România, este nevoie de o abordare coezivă şi incluzivă din partea Statelor Membre şi a instituţiilor europene.
De aceea, acest mesaj de unitate şi de coeziune defineşte fundamental priorităţile Preşedinţiei României la Consiliul Uniunii Europene. Abordarea noastră se concentrează pe facilitarea consensului, pe eliminarea diviziunilor şi pe găsirea unei poziţii comune în ceea ce priveşte modalităţile incluzive de consolidare a Uniunii.
Securitatea şi apărarea nu fac excepţie. Dimpotrivă, acestea reprezintă componente fundamentale ale viitorului Uniunii – ele dau credibilitate acţiunii noastre externe şi sunt o garanţie a faptului că ne păstrăm şi ne dezvoltăm vocaţia noastră pentru multilateralism.
Ce am realizat până acum? De câtva timp, din foarte multe motive, progresul nu a fost uniform. Cu toate acestea, în special în ultimii doi sau trei ani, am obţinut rezultate semnificative în toate domeniile – capacităţi de apărare, cooperare în domeniul industriei de apărare, angajamente operaţionale. De asemenea, am înregistrat progrese semnificative şi în ceea ce priveşte crearea condiţiilor pentru ca Uniunea Europeană să aibă un rol mai ambiţios în gestionarea crizelor civile. Acesta este doar începutul – dar este unul promiţător, oferind o bază solidă pentru activitatea noastră viitoare.
Însă nici una din aceste realizări nu ar fi fost posibilă fără o voinţă politică puternică, întărită prin contribuţii concrete din partea statelor membre ale Uniunii Europene. Şi mai important însă, aceste realizări au fost posibile datorită convingerii din ce în ce mai puternice că a coopera în domeniul apărării trebuie să devină regulă, ca singura modalitate de a depăşi fragmentarea care ne periclitează eforturile.
Politica de Securitate şi Apărare Comună, cu toate dimensiunile sale, se bazează pe credinţa comună a statelor membre că a ne trimite oamenii în misiuni sub steagul Uniunii Europene este mai eficient şi mai credibil decât să acţionăm în cadrul unei coaliţii restrânse.
Incluziunea, flexibilitatea şi echilibrul geografic ar trebui să rămână principiile noastre călăuzitoare. Cooperarea Structurată Permanentă, sau PESCO, este unul dintre răspunsurile la falsa dilemă între eficienţă şi incluziune şi are potenţialul de a genera o evoluţie semnificativă, dacă ne asigurăm că proiectele de cooperare vor contribui la identificarea unor soluţii pentru decalajele existente în asigurarea capabilităţilor la nivel european. Acum ar trebui să ne concentrăm pe implementare. Este nevoie să păstrăm impulsul şi să stimulăm progresul în continuare. Este nevoie să conectăm diferite iniţiative, să ne asigurăm că se coordonează şi se completează reciproc. Este nevoie, de asemenea, să investim mai mult în coeziunea noastră internă, care, în acest caz, se traduce prin convergenţă strategică.
Obiectivul principal, după părerea mea, ar trebui să fie un Angajament European Sporit.
Sporit – deoarece este clar că este nevoie să facem mai mult. European – deoarece astfel de noi eforturi vor fi întreprinse prin intermediul Uniunii Europene, fără a exclude alte structuri. Angajament – deoarece eforturile noastre ar trebui să aibă drept rezultat reînnoirea angajamentului faţă de NATO şi de Naţiunile Unite.
Pe aceste linii de acţiune, un input consolidat din partea Uniunii Europene la securitatea internaţională va aduce noi garanţii partenerilor noştri strategici, acelor parteneri de care avem nevoie pentru a fi eficienţi şi credibili. Iar acest lucru duce la întrebarea – este acesta momentul potrivit pentru a fi mai ambiţioşi?
Doamnelor şi domnilor,
În acest an sărbătorim 70 de ani de existenţă a NATO şi 20 de ani de cooperare europeană în domeniul securităţii şi apărării. Este, într-adevăr, momentul potrivit pentru a aprofunda reflecţia asupra modului de optimizare a sinergiei strategice între aceste două organizaţii. Ar trebui să ne concentrăm pe dezvoltarea unui demers armonizat.
Ar trebui să obţinem acest lucru prin îmbinarea rolului unic, evolutiv şi cuprinzător pe care îl are NATO în apărarea noastră colectivă cu abordarea integratoare a Uniunii Europene în gestionarea crizelor şi cu capacitatea sa unică de a aduce împreună o mare varietate de instrumente şi resurse.
În acest context, securitatea şi apărarea ar trebui să fie un catalizator pentru diminuarea animozităţilor temporare de peste Atlantic. Nu ne putem permite nici un fel de înţelegere greşită pe subiecte cu asemenea implicaţii strategice. Trebuie să evităm iniţiative care sugerează competiţia transatlantică şi să ne concentrăm pe construirea unui consens mai puternic pe problemele pe care trebuie să le rezolvăm împreună. Complementaritatea şi evitarea dublării între Uniunea Europeană şi NATO sunt cuvintele cheie ale acestui demers.
Pentru că vorbim despre complementaritate şi rolul pe care îl are NATO în apărarea noastră colectivă, nu putem ignora provocările cu care ne confruntăm pe Flancul Estic. În timp ce Uniunea Europeană îşi pune în aplicare deciziile cu privire la sancţiuni – şi ar trebui să continue să o facă cu stricteţe – este nevoie ca NATO să îşi întărească în continuare postura de descurajare şi apărare pe Flancul Estic.
De aceea România sprijină ferm o coeziune crescută pe Flancul Estic, între nordul şi sudul acestuia. Într-adevăr, regiunea Mării Negre, unde provocările la adresa mediului de securitate sunt în creştere, apar din ce în ce mai des provocări la adresa mediului de securitate, după cum am văzut recent, are nevoie de o prezenţă NATO mai accentuată.
Doamnelor şi domnilor,
Fără îndoială, un reper al Preşedinţiei noastre la Consiliul Uniunii Europene va fi Summitul informal de la Sibiu, din data de 9 mai, anul acesta, care va avea loc chiar înainte de alegerile pentru Parlamentul European. Credem că acest Summit va reprezenta un bun prilej să transmitem un mesaj de unitate, de angajament pro-european şi să proiectăm o perspectivă pozitivă pentru viitorul Uniunii Europene.
Vom atinge acest obiectiv prin stabilirea, la Sibiu, a direcţiilor Agendei Strategice UE pentru 2019-2024, şi prin aducerea politicilor sale mai aproape de cetăţeni, astfel încât să ne asigurăm că obiectivele Uniunii Europene sunt adaptate cât de mult posibil la aşteptările legitime ale acestora.
În acest context, dezbaterea cu privire la alcătuirea viitoarei Agende Strategice a Uniunii Europene va fi instrumentul potrivit pentru a reflecta asupra celor mai bune modalităţi de a dezvolta dimensiunea de apărare şi securitate a proiectului european.
Vă mulţumesc!”
Klaus Iohannis: ,,România sprijină ferm o coeziune crescută pe Flancul Estic, între nordul şi sudul acestuia”
Niciun comentariu