La un an de la publicarea cărții „Trianon, Trianon! Un secol de mitologie politică revizionistă”, în Colecția Istorie contemporană a apărut traducerea acesteia în limba engleză: „Trianon, Trianon! A Century of Political Revisionist Mythology”, se arată într-un comunicat de presă. Coordonatori: Vasile Pușcaș, Ionel N. Sava. Prefață și Postfață de Vasile Pușcaș. Autori: Florin Abraham, Vasile Sebastian Dâncu, Codruța-Ștefania Jucan-Popovici, Dumitru Preda, Vasile Pușcaș, Mariana-Narcisa Radu, Gabriel-Virgil Rusu, Tudor Salanțiu, Ionel N. Sava, Șerban Turcuș, Veronica Turcuș, Vasile Vesa. Proiect editorial dedicat Centenarului Marii Uniri, publicat sub egida Institutului de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române și a Fundației Transilvania Leaders.
The signing of the Trianon Treaty (1920) represented for Romania the international recognition of post-war borders, largely perceived as a consequence of the application of the principle of national self-determination, considered as being the main pillar of the Peace Doctrine at the end of World War I. But a peace treaty should also contain other arrangements between the signatory parties, intended to place future developments on a legal, political, economic, financial, social, cultural, etc., basis. The state of peace had only been initiated by the signing of the Peace Treaty, while the ”dynamics of peace” – as Nicolae Titulescu called it – depended on how the parties were to adopt a constructive or destructive attitude. This is an obvious conclusion about how the signatory parties related to the system of the Versailles Treaties (1919-1920), including the Trianon Treaty.
Pentru România, semnarea Tratatului de la Trianon (1920) a însemnat recunoașterea internațională a fruntariilor postbelice, în cea mai mare parte o consecință a aplicării principiului autodeterminării naționale, cel care a fost considerat principalul pilon al Doctrinei Păcii, la sfârșitul Primului Război Mondial. Dar un Tratat de pace conținea și alte aranjamente între părțile semnatare, care intenționau să așeze evoluțiile viitoare pe o cale juridico‑politică, economică, financiară, socială, culturală etc. Starea de pace era doar deschisă de momentul semnării Tratatului de pace, „dinamica păcii” – cum o numea Nicolae Titulescu – depinzând de modul în care părțile adoptau o atitudine constructivă sau distructivă. Aceasta este o concluzie evidentă a raportării părților la sistemul Tratatelor de la Versailles (1919‑1920), inclusiv Tratatul de la Trianon. (Vasile Pușcaș)
Cele două ediții se vor lansa online, pe platforma Zoom, vineri, 4 iunie 2021, începând cu ora 12.00. Prezintă: Ioan-Aurel Pop, Dumitru Preda, Mircea Gheorghe Abrudan, Vasile Pușcaș, Ionel N. Sava și Vasile George Dâncu. Moderator: Ioan Bolovan.
