Proiectul de Ordonanță de urgență a Guvernului privind accesul străinilor pe piața muncii din România, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative continuă să genereze controverse și discuții în mediul de afaceri. Referitor la acest subiect, marți, în cadrul unei conferințe de presă, IMM România a susținut cu argumente necesitatea reglementării domeniului și intenția Guvernului de a combate abuzurile și de adoptare a unui act normativ dar, în același timp, considerăm important ca forma finală a actului normativ să fie rezultatul unui dialog deschis cu mediul privat, pentru a asigura echilibrul între obiectivele statului și nevoile economiei. Potrivit comunicatului de presă, se arată următoarele: „Ne arătăm rezervați și nu dorim ca prin noul act normativ să fie transferate costuri și riscuri nejustificate asupra mediului privat, fără beneficii proporționale pentru societate și stat, iar economia națională să fie expusă riscului de a nu mai avea acces la acest tip de forță de muncă de care are nevoie.
Pentru a evita posibile blocaje și costuri suplimentare, IMM România atrage atenția asupra următoarelor aspecte:
1. Imixtiunea exagerată a statului în desfășurarea actului economic atât pentru angajatori cât și pentru agențiile de plasare, prin introducerea Listei ocupațiilor deficitare și a interzicerii companiilor licențiate ca Agent de Muncă Temporară să angajeze muncitorii străini aflați in România.
Conform Constituției României, orice restrângere a exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale (în acest caz, libertatea muncii și dreptul de a alege locul de muncă) trebuie stabilită exclusiv prin lege. Proiectul prevede că „Lista ocupațiilor deficitare” se aprobă prin Ordin al ministrului muncii. Practic, un drept fundamental — accesul la piața muncii — este condiționat de un act administrativ cu caracter normativ, situat la baza ierarhiei actelor juridice.
Germania, Austria, Olanda, Franța, Belgia, Italia, Polonia, Portugalia folosesc o astfel de listă a ocupațiilor deficitare pentru a accelera procese de recrutare, emitere a vizei și nu pentru a o îngrădi.
Deoarece prelungirea dreptului de ședere în scop de muncă depinde de prezența ocupației în această listă, Ministrul muncii devine autoritatea supremă care decide, semestrial, cine are dreptul să muncească și cine intră în stare de ilegalitate.
Blocarea modelului legal de afacere a Agenților de Muncă Temporară (AMT)
În prezent, Agențiile de Muncă Temporară pot angaja cetățeni străini care au permis de ședere pe teritoriul României. În încercarea de a controla cât mai mult beneficiarul muncii străinilor în România, proiectul de OUG interzice Angajatorilor autorizați să angajeze în beneficiul altor angajatori, lucru care contravine obiectului de activitate al Agențiilor de Muncă Temporară acreditate de către Ministerul Muncii în acest sens. Se creează astfel premisele pierderii locului de muncă de către toți cetățenii străini care sunt în prezent angajați la astfel de agenții.
Statul interzice exercitarea unei activități comerciale licite (leasingul) doar pentru categoria lucrătorilor non-UE, fără o justificare de siguranță națională proporțională.
Plafonarea efectivului de lucrători străini prin raportare la istoricul de firme reprezintă, probabil, cea mai severă barieră de intrare și dezvoltare pe piață introdusă de acest proiect de OUG. Aceasta transformă dinamica cererii și ofertei într-o ecuație rigidă, bazată pe trecut, nu pe nevoile economice prezente.
Limitarea dreptului de a încadra în muncă angajați străini in funcție de cerința de a desfășura efectiv activitate de minimum un an în domenii de activitate compatibile cu ocupațiile deficitare cuprinse în „Lista ocupațiilor deficitare”.
Practic, statul va pune o bariera in calea dezvoltării companiilor nou înființate sau care dorește să-și extindă domeniile de activitate ca urmare a identificării de noi linii de dezvoltare economică.
Mecanismul creează bariere pentru start-up-uri
Textul Art. 6 alin. (6) prevede: „Angajatorul poate încheia contracte individuale de muncă cu un număr de străini care nu poate depăși numărul mediu de salariați înregistrat în anul anterior, conform datelor raportate de angajator la ANAF.”
Un IMM înființat în 2025 va avea un număr mediu de salariați înregistrat la ANAF pentru anul anterior egal cu zero. Conform literei legii, acest start-up are interdicția de a angaja chiar și un singur lucrător străin în primul său an de activitate plină.
Dacă o companie de construcții a avut 20 de angajați în 2026 (an de recesiune sau proiecte mici), dar câștigă o licitație majoră în 2027 care necesită 100 de muncitori, ea nu poate apela la forța de muncă străină pentru a acoperi diferența de 80 de posturi. Statul impune o limită bazată pe o medie istorică, ignorând contractele comerciale noi. Singurele excepții sunt menționate în beneficiul exclusiv al statului.
2. Caracterul sancționator excesiv, care nu respectă principiile proporționalității, prevenției, prezumția bunei credințe, dreptului la apărare si dreptului la proprietate.
Agenția de plasare este un simplu intermediar (prestator de servicii) care facilitează recrutarea unui muncitor străin de către un angajator român.
Odată ce străinul este selectat de către angajatorul beneficiar și este încadrat în muncă la acesta, agenția de plasare încetează să mai aibă orice autoritate legală sau ierarhică asupra acestuia. Cu toate acestea, proiectul de OUG îi impune Agenției de plasare obligații de returnare, sancționând-o financiar prin executarea depozitului pentru fapte ce aparțin terților.
Proiectul nu prevede avertismentul, suspendarea temporară pentru remediere sau amenda graduală. O singură abatere (sau atingerea pragului de la Art. 8) duce la eliminarea definitivă a agentului economic de pe piață. Principiile prevenției (invitația la conformare) si prezumția bunei credințe (notificarea agențiilor de recrutare și a angajatorilor în vederea clarificării poziției și a remedierii unor greșeli neintenționate) nu există în acest proiect de act normativ. Acest document lasă impresia că legiuitorul nu urmărește de fapt buna funcționare a acestui segment de activitate, ci doar aplicarea amenzilor excesive în vederea falimentarii agenților economici implicați (angajatori sau agenții de plasare)
Titlu executoriu fără protecție judiciară (Art. 14)
Mecanismul prin care simpla notificare a IGI declanșează executarea a 2.000 EUR/ persoană reprezintă o agresiune patrimonială ce ignoră principiul contradictorialității.
Conform Art. 26 alin. (3), contestația în instanță nu oprește executarea. În jurisprudența Brumărescu c. România, CEDO a subliniat că securitatea raporturilor juridice și dreptul la proprietate sunt încălcate atunci când statul execută măsuri ireversibile sau oneroase înainte ca un judecător să se pronunțe asupra legalității lor.
Proiectul OUG instituie un mecanism prin care garanția financiară (1.000 EUR/străin sau 75.000 EUR/250 străini) devine venit la bugetul de stat în mod automat. Suma este confiscată integral în cazul pierderii dreptului de autorizare sau al anulării acesteia, indiferent dacă prejudiciul efectiv cauzat statului sau lucrătorului este nul sau minim.
Deși prezentată ca un instrument de „garantare”, faptul că întreaga sumă este reținută definitiv de stat la încetarea dreptului de autorizare îi conferă acesteia caracterul unei sancțiuni pecuniare excesive, aplicată fără respectarea garanțiilor specifice procesului penal (prezumția de nevinovăție, dreptul la apărare).
Deturnarea garanției către funcția fiscală
Garanția financiară, constituită teoretic pentru a acoperi cheltuielile de repatriere sau sprijin în caz de vulnerabilitate a străinului, este extinsă prin proiect pentru a acoperi amenzi contravenționale neachitate.
Prin această prevedere, garanția nu mai protejează exclusiv lucrătorul străin, ci devine un instrument de colectare forțată a veniturilor bugetare. Statul își creează un privilegiu prin care execută garanția pentru amenzi contravenționale cuprinse în titluri executorii, eludând procedurile standard de executare silită fiscală.
Pentru un Angajator sau Agenție, această prevedere înseamnă că depozitul financiar (1.000 EUR/lucrător sau 75.000 EUR/250 străini) poate fi evaporat rapid de amenzi administrative, lăsând lucrătorul străin fără protecția reală pentru care garanția a fost inițial concepută.
Răspunderea pentru fapta unui terț
În dreptul român, răspunderea este personală. Prin acest proiect, Agenția de Plasare este făcută responsabilă patrimonial pentru:
– Conduita străinului (dacă acesta părăsește locul de muncă);
– Conduita angajatorului beneficiar (dacă acesta exploatează angajații străini).
– Acțiuni ale Consulatelor României sau ale Inspectoratului General pentru Imigrări (respingeri de solicitări unice pentru motive ce nu pot fi cunoscute sau verificate de mediul privat, cum ar fi siguranța națională sau bazele de date Schengen).
Agenția de Plasare este pusă în situația absurdă de a fi sancționată pentru acțiunile angajatorilor, ce pot fi incadrate ca acțiuni de exploatare, deși nu are niciun drept legal de a interveni în proprietatea privată a angajatorului beneficiar sau în executarea unui contract de muncă în care nu este parte. Această incoerență legislativă încalcă principiul proporționalității și al previzibilității, forțând intermediarul să preia riscurile unui angajator fără a beneficia de dreptul acestuia.
3. Costuri inutile și abuzive pentru angajatori
Conform specialiștilor în educație, 144 de ore de limba română reprezintă un efort mult prea mare atat pentru cursanții muncitori străini, cât și din punct de vedere financiar pentru angajatori. Propunerea cursurilor de limba română este oportună, dar formularea este deficitară și ineficientă.
Un alt cost impus abuziv angajatorilor și agentiilor de recrutare este legat de obligația plății biletului de avion de returnare a străinului, chiar și atunci când acesta și-a dat demisia și în mod deliberat refuză două oferte alternative de angajare. Angajatorii devin astfel victime ale conduitei de rea credința a angajatului străin.
Pentru a evita posibile blocaje și costuri suplimentare, IMM România propune:
• realizarea unei evaluări reale a impactului economic, pe termen scurt, în tranziție, cât și pe termen lung, asupra angajatorilor români;
• stabilirea unor condiții clare, transparente și nediscriminatorii de acreditare, care sa nu limiteze accesul IMM-urilor la prestarea acestor servicii
• instituirea unui sistem de sancționare proporțional, bazat exclusiv pe faptele proprii ale agențiilor sau ale angajatorilor. Aceștia nu ar trebui ținuți responsabili pentru faptele terților și pentru situații aflate în afara controlului lor;
