Echipele africane au avut deseori evoluții surprinzătoare la Campionatele Mondiale, iar la un moment dat Coasta de Fildeș, Senegal, Camerun sau Ghana erau echipe pe care nu voia nimeni să le întâlnească.
La actuala ediție, Africa a fost reprezentată de Senegal, Tunisia, Maroc, Ghana și Camerun.
Copii destul de palide ale echipelor de odinioară, Camerun, Ghana și Tunisia nu au depășit faza grupelor (deși camerunezii au înregistrat o victorie de palmares cu Brazilia, 1-0, însă în condițiile în care Seleçao era deja calificată în optimi), iar Senegal a fost depășită clar în optimi, 0-3 cu Anglia.
Câți au luat însă în calcul Marocul, chiar și după ce a câștigat Grupa F?
Probabil că destul de puțini. Personal, mărturisesc că am gândit că a fost un rezultat mai mult de conjunctură.
Iată însă că ”Leii din Atlas” au preschimbat porecla în renume și arată că pot ține pe umeri, la nevoie, chiar și întreaga greutate a globului!
Triumfători în fața Spaniei după loviturile de departajare într-un meci istoric, marocanii au ținut să arate că performanțele lor de până acum nu au fost întâmplătoare.
”Leii” au trecut de mai multe ori pe lângă majorarea scorului. Cristiano Ronaldo, în lacrimi
Există o mare similitudine între traseul Braziliei și cel al Portugaliei, după ce s-a ieșit din faza grupelor. Brazilia a dat recital în optimi în fața Coreei de Sud, câștigând cu 4-1 și lăsând impresia că au oprit motoarele după ce au atins cota 4. În schimb, în sferturi, timp de 105 minute nu au putut să înscrie în poarta croaților, ratând, în cele din urmă, calificarea.
Portugalia a surclasat (6-1) ambițioasa echipă a Elveției, neobișnuită cu astfel de diferențe de scor. În schimb, ”brazilienii Europei” nu le-au putut da gol marocanilor nici cu, nici fără Cristiano Ronaldo în teren și au părăsit competiția oarecum pe ușa din dos, având în vedere pretențiile emise și prestația din meciul anterior.
Vedeți? Fotbalul poate fi teribil de simplu și teribil de complicat, în același timp. Te poți ”distra” cu un adversar mai slab sau care nu e în formă, dar la meciul următor nu vei repeta performanța și vei cădea, la rândul tău, ”victimă” altuia care te așteaptă ”la cotitură”.
Diferența față de meciul Croația-Brazilia a fost însă că marocanii, deși s-au apărat mult timp, conștienți că sunt echipa cu șansa a doua, au avut mai multe ocazii de a majora scorul după golul antologic al lui En Nesyri. Una dintre ele, chiar rarisimă, pe final, când Aboukhlal a scăpat singur cu portarul advers și putea face coșmarul portughezilor unul și mai negru, dar a șutat imprecis. Or, dacă puteai face 2-0 sau chiar 3-0 cu Portugalia, azi lusitanii părând și într-o anume criză de inspirație, înseamnă că meriți calificarea cu prisosință.
La sfârșit, camerele foto l-au suprins pe Cristiano Ronaldo în lacrimi. Deși deținător a multe recorduri, a fost inițial rezervă și apoi nici din teren nu a putut face mai mult pentru echipa sa, ultima victimă pe lista outsiderilor marocani.
Avem în continuare o Cupă Mondială a surprizelor, care e posibil să nu se oprească aici. Să vedem ce vor face și croații. Deși mi-am permis să le critic jocul, au tot timpul să demonstreze că nici performanța lor nu a fost întâmplătoare.
Harry Kane își ”îngroapă” echipa după ce executase perfect primul penalty
Meciul care a opus campioana en-titre, Franța, și formația țării cu (după mulți) cel mai puternic campionat intern, Anglia, nu a fost nici el lipsit de peripeții.
Cele două echipe și-au împărțit (după cum era, de altfel, de așteptat) perioadele de dominare. După ce francezii au lovit primii, prin golul lui Tchouameni, englezii, care s-au încălzit mai greu, au preluat conducerea ostilităților și, după ce golgeterul Kane a egalat din penalty, au mai avut ocazii de a înscrie.
Însă n-au reușit să le concretizeze și Giroud atacă poarta de două ori în decurs de numai câteva minute: prima dată respinge Pickford, dar a doua oară, în minutul 78, atacantul francez își aduce echipa în avantaj (2-1).
Momentul-cheie s-a consumat în minutul 84, când Theo Hernandez comite o greșeală care putea să coste echipa Franței foarte mult, făcând un fault pe cât de evident, pe atât de inutil în careu. Harry Kane se duce să execute, se concentrează la fel ca la prima lovitură (pe care o transformase impecabil) și… trage cam la un metru – un metru și ceva peste poartă!
Rashford mai are o ocazie în ultimele minute de prelungire la o lovitură liberă, execută bine, dar nu prinde cadrul porții.
Cocoșii galici, fără a face un meci cu adevărat excepțional și cu un Mbappé care a arătat și plusuri, și minusuri, reușesc totuși să se califice în semifinale, performanță cu atât mai meritorie cu cât pe lista indisponibililor s-a aflat și superstarul Benzema.
În prezent, mai avem o singură curiozitate: dacă, prin absurd, finala Mondialului va fi Maroc-Croația, există măcar un singur parior care să fi mizat în mod serios pe o astfel de finală la începutul competiției?
