Max von Sidow a plecat dintre noi, ieri, la locuinţa sa din Provence (Franţa). Lasă în urmă 90 de ani de existenţă şi o carieră prodigioasă.
Cine ar putea uita rolurile sale din filmele lui Ingmar Bergman, un alt titan suedez al cinematografiei? Dar mai ales pe cel din Det sjunde inseglet, în care personajul interpretat de el juca şah cu Moartea (o punere în scenă filosofică a condiţiei de muritor, magistral concepută de Bergman)…
Desigur, Moartea a luat ultima rundă. Cea de ieri. Dar von Sidow a repurtat şi el o mare victorie – rolurile sale vor rămâne vii, pentru eternitate. Astfel încât, de fapt, într-o confruntare faţă în faţă, Max von Sidow şi moartea se află în şah etern…
A fost nominalizat la premiul Globul de Aur pentru cel mai bun actor (dramă), în 1966, pentru rolul reverendului Abner Hale din filmul Hawaii, de asemenea la premiul Globul de Aur pentru cel mai bun actor într-un rol secundar, în 1973, pentru rolul părintelui Lankester Merrin, în filmul ”Exorcistul”, la premiul Oscar pentru cel mai bun actor în 1987, pentru rolul Lassefar, din Pelle the Conqueror…
Nu mai contează că nu a câştigat aceste trofee. Marii actori rămân în memoria fanilor şi fără ele, la fel cum şi Alain Delon a trebuit să aştepte aproape o viaţă pentru a fi distins cu Premiul Onorific Palme d’Or, la Cannes (2019). Important e ce au dat cinematografiei mondiale, ce au lăsat imortalizat pe peliculă şi în inimile miilor de spectatori.
Un alt rol de referinţă a fost cel al lui Iisus, din The Greatest Story Ever Told (1965), în regia lui George Stevens.
Fără îndoială, actorul suedez a fost un titan.
Acum, desigur, s-a reîntâlnit cu Ingmar Bergman, care i-ar fi spus că îi poate dovedi că există viaţă şi după moarte, vizitându-l după ce va înceta din viaţă…
Cortina a căzut. Dar reprezentaţia continuă.
